Israel, responsabil de necredința lui
Nicu SotirCineva trebuie să audă mesajul Evangheliei ca să creadă și să fie mântuit. Israelul a auzit mesajul și a fost învățat că neamurile vor fi incluse în poporul lui Dumnezeu, însă cu toate acestea el rămâne încă recalcitrant.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Vocea escatologiei (vremurilor din urmă) ne învață cum să trăim
Vremurile ne prezintă un Dumnezeu suveran care a planificat totul după bunul Lui plac și care mai apoi a împlinit totul. Noi ca oameni trebuie să vedem suveranitatea și providența lui Dumnezeu și să acționăm ca atare. Uneori pare că, dacă mai planificăm puțin, în istețimea noastră, poate ne-am descurca și fără Dumnezeu la finalul lumii acesteia. Absolut tot ceea ce noi facem este un har pe care Dumnezeu ni-l face nouă. Noi suntem responsabili să le facem, dar Dumnezeu este cel care ne oferă harul să le facem. Dar faptul că Dumnezeu ne oferă harul să le facem nu înseamnă că nu mai suntem responsabili și că nu trebuie să le mai facem. Ceea ce Dumnezeu face, face că așa vrea El, iar noi suntem dependenți de voința Lui.
Misterul
Care este miezul misterului din Romani 11:25-36? Israel a experimentat o împietrire până când numărul deplin al neamurilor va intra, și astfel tot Israelul va fi mântuit. Dar care este miezul acestui mister? Se pare că pe deoparte este împietrirea lui Israel, despre care Pavel pare că spune că este parțială (o parte) și temporară (până când numărul neamurilor va fi împlinit), iar pe de altă parte mântuirea lui.
Rămășița lui Israel și altoirea neamurilor (partea I)
În contrast cu Israelul, care nu a obținut ce căuta, Israelul spiritual, parte a Israelului fizic, a fost îndreptățit, a primit neprihănirea. Aici Pavel rupe această entitate a Israelului în două și ne prezintă rămășița și pe ceilalți din Israel (care nu au obținut ce au căutat și au fost împietriți). Deci nu numai că nu au găsit ce au căutat și toate căutările lor au fost degeaba, dar Pavel adaugă că au și fost împietriți. Dumnezeu confirmă nepăsarea spirituală prin care oamenii sunt închiși în Adam prin însușirea păcatului lor. Iar acest lucru este în contrast cu ceilalți, cu cealaltă parte din Israel, care au obținut ceea ce n-au căutat, adică neprihănirea lui Cristos prin credință. Israelul spiritual nu se poate lăuda că ar avea vreo vrednicie sau merit în acest fapt. Respingerea Israelului de către Dumnezeu nu a fost ultimul cuvânt. El a adus respingerea respectivă pentru a-Și duce mai departe planul în istoria răscumpărării. Planul este de a aduce mântuire tuturor neamurilor, însă și de a-l face pe Israel să beneficieze din asta.
O neprihănire a lui Dumnezeu diferită de cea care vine prin lege
Israel a eșuat în a se bucura și a se desfăta de binecuvântările mântuirii aduse prin Isus - și asta pentru că poporul fizic al lui Dumnezeu a fost prea preocupat cu o neprihănire bazată pe lege în loc să fie atent la Dumnezeul căruia I se închina. Cu alte cuvinte, în loc să urmărească planul lui Dumnezeu și să vadă că Isus este Mesia și că mântuirea escatologică sau mesianică a venit, în loc să vadă că această neprihănire pe care o dă Dumnezeu ca un dar este și pentru ei, au fost prea preocupați de lege. Dar de un aspect concret cu privire la lege: neprihănirea pe care legea o poate oferi. Au fost atât de preocupați de aspectul acesta, încât realmente nu au văzut, nu au sesizat că Isus a venit și că prin Isus Dumnezeu oferă o neprihănire gratuită, diferită de ceea ce puteau obține prin lege. Dacă citești cu atenție Pentateuhul, ceea ce Îl interesează pe Dumnezeu încă de la început este o circumcizie a inimii, o schimbare a inimii, o închinare a inimii. O închinare prin credință. Sabatul a fost dat pentru că evreii trebuiau să vadă lucrul acesta; cel puțin o zi pe săptămână să poată vedea că Dumnezeu este Cel care le poartă de grijă. Și dacă Dumnezeu poate să le poarte de grijă în ce privește mâncarea, în ceea ce privește intrarea în țara promisiunii, în ceea ce privește toate aspectele legate de ei, cu siguranță că poate să le poarte de grijă și de aspectul spiritual - și că adevărata odihnă o pot găsi doar în El. Când omul se uită prea mult la litera legii, are tentația și este ispitit să-și stabilească o neprihănire proprie și devine ignorant față de neprihănirea pe care o oferă Dumnezeu.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.