Credința
Promisiunea unui Rege veșnic
Încă de la început, încă din momentul în care se anunță întruparea lui Isus, vedem că mesajul este acesta: că Dumnezeu va mântui poporul Lui, că Dumnezeu va interveni în destinul veșnic al omului. Oare nu este Dumnezeu drept? Nu este Dumnezeu sfânt? Oare nu ar fi trebuit mesajul să fie mai degrabă unul de condamnare? Pentru că noi ca oameni suntem nevrednici și nu merităm absolut niciun favor din partea lui Dumnezeu. Și mai degrabă mesajul ar fi trebuit să fie că Dumnezeu va pedepsi omul pe care l-a creat, pentru că își întoarce privirile de la El, pentru că se încăpățânează și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu. Dar mesajul încă de la întruparea Fiului a fost că Dumnezeu își va mântui poporul, că Dumnezeu își va răscumpăra poporul. Acum, Isus desparte omenirea în două. Sunt oameni cărora prin venirea lui Isus le-a fost pecetluită definitiv condamnarea - și soarta lor a fost pecetluită pe de o parte de credința lor, dar într-o anumită măsură de jertfa lui Isus, pentru că jertfa lui Isus a fost eficientă pentru poporul lui Dumnezeu. Matei spune foarte clar că Dumnezeu își va răscumpăra poporul Lui, nu că va mântui lumea la general. O parte din oameni vor fi condamnați pentru totdeauna de jertfa lui Isus, iar o altă parte vor fi răscumpărați în mod miraculos, în mod supranatural. Nu depinzând de credința lor, deși și ei vor crede, ci depinzând de eficacitatea jertfei lui Isus. Dumnezeu eliberează oameni și asta e o veste minunată. Evreii așteptau o eliberare fizică, dar eliberarea aceasta fizică nu se compară în niciun fel cu eliberarea spirituală.
Înțelepciunea lucrată de Duhul lui Dumnezeu
Înțelepciunea lui Dumnezeu are de-a face cu modul în care trăiești în aceeași măsură în care are de-a face cu credința. Credința nu are implicații doar în aspectul mântuirii. Credința și aspectele legate de evanghelie, de Cristos, de cruce au implicații în modul în care ne trăim viața.. viața de zi cu zi. Crucea nu doar aduce credință în viața mea și la revedere. Crucea aduce credință în viața ta, însă perioada de după e în aceeași măsură dependentă de crucea lui Hristos și de această înțelepciune a lui Dumnezeu. Crucea este relevanta pentru viata noastră de zi cu zi.
Pilda semănătorului
Avem tendința să confundăm bucuria pe care o vedem într-un om așa-zis „întors la Domnul de curând” ca fiind semnul unei convertiri sau transformări autentice. Însă Cuvântul ne spune că acești oameni exemplificați prin sămânța căzută pe stâncă nu au rădăcină. Și pentru că nu au rădăcină nu rezistă. Vedeți, problema nu este ispita – ispita vine peste toți deopotrivă – ci ispita este aceea care îl supune la test. Ispita mai poate fi asemănată cu un rezervor de combustibil foarte inflamabil și cu un chibrit. Când ajunge să explodeze rezervorul? Atunci când se apropie chibritul. Dar de ce a luat foc? Problema este chibritul sau natura rezervorului? Ce se întâmpla dacă în loc de combustibil în rezervor aveam apă? Mai exploda? Cuvântul ne spune că problema ispitei este în primul rând noi, în dorințele și poftele inimilor noastre.
Noblețea suferinței
Credincioșii din orice vreme au suferit și suferința nu e un lucru nou. Credinciosul nu este scutit de suferință. De fapt, mesajul Noului Testament este că dacă ești scutit de suferință, dacă nu există suferință în viața ta, s-ar putea să fii un „copil al mâniei” - să nu fii copilul lui Dumnezeu. Petru spune că în viața celui credincios trebuie să fie suferință. „Suferința este semnul distinctiv al creștinului autentic. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui. Luther a socotit suferința ca fiind una din caracteristicile adevăratei biserici. Ucenicia înseamnă loialitate față de Cristos, care a suferit, și de aceea nu ar trebui să surprindă pe nimeni că toți creștinii sunt chemați să sufere.” (Dietrich Bonhoeffer) Așa cum aurul e purificat de foc, tot așa focul persecuției purifică credința creștină și caracterul credinciosului. Fraților, vreți să nu vă lipsească nimic? Fraților, vreți să fiți desăvârșiți și întregi? Fraților, vreți ca răbdarea voastră să ducă la desăvârșire lucrarea pe care Dumnezeu v-a încredințat-o? Atunci priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.
Introducere în Epistola către Coloseni și rugăciunea lui Pavel pentru ei
Bucuria vine din această cunoaștere a lui Dumnezeu. Există rod pe care Evanghelia îl produce în viața noastră și este o transformare continuă pe care Evanghelia o produce în noi. Credința din inimă, oricare ar fi ea, se va manifesta în afară în conformitate cu natura ei.
Isus este Rege
Spuma liderilor religioși evrei arată scepticism și dezinteres pentru Fiul, pentru Prinț, pentru Rege. Magii vin de departe să-L caute și să I se închine. Credința lor este asemenea credinței lui Iosif, care în ciuda cursului tradiției nu o lasă pe Maria și riscă totul. Magii nu dau curs cerințelor lui Irod și se întorc pe un alt drum. Ce trebuie să faci tu? Cum se va vedea credința ta? Nu este îndeajuns să cunoști textele sau litera, trebuie să I te închini lui Isus. Te bucură nașterea Regelui Isus sau te tulbură / te neliniștește??
Isus este Mesia
Evanghelia după Matei este despre această istorie a răscumpărării lui Dumnezeu și cum Isus coboară în ea și cum toate lucrurile au de-a face cu El de la început până la sfârșit. Dacă până la Isus avem o creație veche, în care (bineînțeles) există o progresie a istoriei răscumpărării lui Dumnezeu, din Matei 1:1 începe noua creație. Cine introduce această nouă creație? Isus. Matei vrea să vedem acest paralelism între Geneza și Matei, între vechea creație și noua creație, care este introdusă de Isus. Biblia are rădăcinile ancorate în adevărul istoric. Afirmația aceasta este o afirmație colosală. Noi credem că Scriptura este ancorată în istorie. Dacă nu crezi lucrul acesta e grav, pentru că credința noastră este ancorată în istorie - așa cum credința noastră este ancorată în adevăr. Dacă nu credem lucrul acesta, atunci credința noastră poate să fie zguduită. Istoria aceasta a răscumpărării, a modului în care Dumnezeu oferă credință, nu începe în Vechiul Testament cu Adam (deși nu spun prin asta că Adam nu a fost mântuit sau că Adam nu a avut credință), însă lucrurile încep să vină împreună (și sunt niște începuturi superbe) odată cu Geneza 12, capitol în care Dumnezeu încheie un legământ cu Avraam. Dumnezeu are în vedere încă de la început, în momentul în care îl alege pe Avraam, toate marginile pământului, toate națiunile pământului - lucru care se vede apoi și în Apocalipsa. Promisiunea aceasta pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam are în vedere credința și nu legea. Și dacă vrei să faci parte din această familie a lui Dumnezeu, nu te apuci să te trudești, să fii drept, să fii sfânt înaintea lui Dumnezeu, ci crezi. Crezi că Isus este Sămânța. Crezi că Isus este neprihănirea. Crezi că Isus este Sămânța promisă lui Avraam și este moștenitorul promis lui David. Și în momentul în care crezi, atunci vei deveni și tu parte a acestei familii.
Israel, responsabil de necredința lui
Cineva trebuie să audă mesajul Evangheliei ca să creadă și să fie mântuit. Israelul a auzit mesajul și a fost învățat că neamurile vor fi incluse în poporul lui Dumnezeu, însă cu toate acestea el rămâne încă recalcitrant. Sunt foarte mulți oameni care se aseamănă cu Israelul. Ca două picături de apă. Mesajul lui Dumnezeu e atât de clar și Dumnezeu ne face parte de atât de mult har, dar planul lui Dumnezeu nu prea se potrivește cu planul nostru. Și bineînțeles că modul în care răspundem se potrivește așa de bine istoriei lui Israel. Și aceasta este necredința. Nu sunt doar ei cei necredincioși, dar și noi de multe ori demonstrăm în viața noastră din natura aceea a necredinței și ne împotrivim planului lui Dumnezeu și modului în care Dumnezeu lucrează.
Încrederea în Dumnezeu în mijlocul nedreptății oamenilor
Dumnezeu a fost dintotdeauna, este și va fi veșnic în control. Cel rău, prin răutatea lui, nu face decât să contribuie la împlinirea planurilor lui Dumnezeu.
Noul Legământ îl responsabilizează pe credincios
Uneori pentru a deveni responsabili avem nevoie de o revelație superioară sau de conștientizarea reală a motivației. Uneori trebuie să realizăm că există ceva în noi și trebuie să fim motivați față de ceea ce este în noi și să devenim responsabili. Nouă ni s-a făcut parte de mare har și de aceea autorul spune să ne închinăm Lui într-un mod care Îi este plăcut, cu reverență și cu frică. Și ce îi place lui Dumnezeu? Credința. Trebuie să I te închini lui Dumnezeu cu credință. Credința nu este religia, nu despre aceasta vorbește aici, ci despre acea încredere neclintită în Dumnezeu, care este invizibil, dar care lucrează atât de vizibil în viața ta. Acea încredere în El în viața de zi cu zi, mâine, poimâine, răspoimâine... Acea credință. În felul acesta să te închini. Mulți se închină fără credință - și uneori noi ne închinăm de asemenea fără credință. Dar ceea ce Îi place lui Dumnezeu nu e doar o închinare... ci o închinare care să Îi placă Lui, acea închinare, cu credință. Pentru că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Dumnezeul nostru este Același, ieri, azi și în veci. Același Dumnezeu care a dat Vechiul Legământ și a cărui voce oamenii aceia nu o putea îndura, același Dumnezeu care I s-a arătat lui Moise într-un tufiș care ardea și nu stingea, același Dumnezeu este și în Noul legământ. Același. Unii se uită la Vechiul Testament și spun: „A, Dumnezeu în Vechiul Testament e așa, Dumnezeu în Noul Testament e așa...” Nu, e același Dumnezeu! Dar știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce ne apropiem diferit de El? Știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce putem să intrăm în prezența Lui? Isus, Fiul Său. Asta e tot ce a schimbat ecuația. Nu omul păcătos. Omul e același. Ce schimbă viața unui om și modul în care el se relaționează lui Dumnezeu este Isus. Despre asta e Noul Legământ. Noul Legământ este despre Isus.
