Solus Deus. Ordo Salutis în Gândirea Reformată
Publicat de: Biserica Logos București
Data publicării: septembrie 2016
Număr de pagini: 141
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Confuzia oamenilor, calea neobișnuită către lucrarea de proclamare a lui Isus
Indiferent de confuzia pe care oamenii din jurul nostru o dovedesc, noi Îl proclamăm mai departe pe Isus, noi Îl arătăm mai departe pe Isus, noi Îl trăim în viața noastră mai departe pe Isus. Pentru că în cele din urmă, Cel care ridică acea confuzie din viața noastră și din viața celorlalți este Duhul lui Dumnezeu. În fața cui îți trăiești tu spiritualitatea? Înaintea oamenilor? Îți trăiești viața aceasta de credința ca să o vadă ceilalți? De ce trăiești spiritualitatea pe care o trăiești? Pe ce se bazează ea? Pe ce se bazează spiritualitatea ta? Pe nu știu ce experiențe, pe fapte concrete? Pe ce se concentrează spiritualitatea ta? Dragilor, fie ca Domnul să ne ajute să nu trăim pentru noi înșine ci pentru Cel care ne iubește cu o dragoste extravagantă. Pentru cine trăiești tu? Sunt mulți oameni și multe biserici creștine care Îl cunosc pe Isus doar în felul cărnii. Întrebarea care se pune este: „Cum Îl cunoști tu pe Isus?”
Evanghelia, sursa rezolvării oricărei dezbinări
Doar crucea poate schimba un om. Doar crucea îl poate transforma pe un om. Atât. Punct. Vrei să-l ajuți pe un om să se schimbe? Vrei să-l ajuți pe un om să se transforme? Nu contează ce terapie folosești; poți să te gândești la cea mai perfecționată terapie: dacă nu are cruce, mesajul crucii și mesajul evangheliei, omul acela va intra într-o dramă mai mare decât cea de dinainte. Nu contează ce filosofie ai, nu contează la ce școală ai fost, nu contează care sunt argumentele tale umaniste, nu contează pe ce îți bazezi rațiunile. Dacă nu există crucea lui Cristos în conținutul a ceea ce tu spui, nu ai cum să ajuți pe absolut nimeni și nu te poți ajuta pe tine însuți. E degeaba. Doar în evanghelie există putere.
Lucrarea Duhului Sfânt în Noul Legământ
Duhul Sfânt nu este putere și adevăr, ci este Duhul adevărului. Îmi place foarte mult cum subliniază Ioan lucrul acesta. Boyce spunea în felul următor: „Dacă considerăm că Duhul Sfânt este asemenea unei puteri misterioase, gândul nostru următor va fi: Cum pot avea parte de mai mult Duh Sfânt? Dacă considerăm că Duhul Sfânt este asemenea unei persoane, următorul gând va fi: Cum se poate ca Duhul Sfânt să aibă parte mai mult de mine, să mă stăpânească mai mult? Primul gând este cu totul păgân. Cel de-al doilea este creștinismul Noului Testament.” Și din păcate trăim vremuri în care în mișcarea evanghelică este din ce în ce mai mult nuanțat primul gând - „în ce fel pot avea parte de mai mult Duh Sfânt?” De parcă Duhul Sfânt este o chestie misterioasă, o putere care emană din Dumnezeu... Nu despre asta vorbim. El este o Persoană care este de aceeași natură cu Isus, care este de aceeași natură cu Tatăl! Isus spune: „El este cu voi, Îl cunoașteți. Dar El va rămâne cu voi pentru totdeauna.” Și această promisiune că El va rămâne cu voi pentru totdeauna este una dintre cele mai frumoase promisiuni pe care omul le-a primit vreodată. Pe lângă „Sămânța care va veni”, Isus, aceasta este cea de-a doua cea mai strălucitoare promisiune pe care Tatăl o face omului.
Trei oameni acceptați de Dumnezeu
Ceea ce face diferența cu privire la închinarea omului este inima nouă, iar credința este tocmai efectul unei astfel de inimi noi. Pentru că sunt foarte mulți oameni care se închină, care se duc la închinare... Însă dacă nu au o inimă nouă, închinarea aceea este egală cu zero. Poți să te duci și să pupi toate moaștele din lume, închinarea aia e egală cu zero... Sunt foarte mulți oameni în mișcarea evanghelică, din păcate, care cred că mersul acesta la biserică, că ai crescut așa de mic, că citești Biblia, că faci chestia aia, că te-ai botezat chiar... Dacă nu ai o inimă nouă, dacă nu este o inimă nouă în tine, atunci faci degeaba toate lucrurile alea! Iar credința este efectul inimii noi! Nu poți să vorbești despre credință, o credință reală, autentică, dacă nu ai o inimă nouă. Credința vine prin regenerarea pe care Duhul lui Dumnezeu o produce în noi. El trebuie să ne schimbe dispoziția noastră rea într-o dispoziție bună pentru ca astfel să putem să credem și să ne pocăim. Credința este efectul regenerării.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.