Dacă biserica este o mireasă, Hristos este Mirele; dacă biserica este o turmă, Hristos este Păstorul; dacă biserica este un templu, Hristos este Zidarul, Fundația sau Piatra de Temelie. Imaginea viței de vie face ca unirea dintre Hristos și biserică să fie și mai intimă. În profeția lui Isaia, Dumnezeu descrie Israelul ca vița de vie pe care El a plantat-o, „grădina plăcerii Sale” (Is. 5:7). Isus le-a spus ucenicilor săi: „Eu sunt vița; voi sunteți mlădițele” (Ioan 15:5). Creștinii sunt uniți prin faptul că sunt uniți cu Hristos. Ei sunt un trup pentru că sunt trupul lui Hristos. (Edmund P. Clowney)

Predică

Ce s-a întâmplat după cele două rusalii?

Fapte 11:19-12:24

Cuvântul Domnului înainta și era mai răspândit ca niciodată. Când? Când oamenii sunt mândri și aroganți, plini de glorie pe dinafară, dar putrezi de viermi pe dinăuntru. Când lideri precum Petru nu au credința că Domnul a făcut astfel de lucruri în viața lor. Când biserica, cea care se roagă cu înflăcărare, îi spune unei adolescente: „Ai înnebunit? Cum să ne răspundă Domnul la rugăciuni?”. Când astfel de lucruri se întâmplă, Cuvântul lui Dumnezeu înaintează.

Predică

Cuvântul cucerește Cezareea: Rusaliile neamurilor

Fapte 10:24-11:18

Discursul lui Petru este despre moartea și învierea lui Isus (10:39b-40). Această moarte este descrisă în mod tipic. Petru îi implică pe oponenții lui Hristos și implică blestemul spânzurării pe un copac: „L-au ucis spânzurându-l de un copac” (10:39). Ca și în celelalte discursuri, Petru subliniază că Dumnezeu l-a înviat pe Isus. Apoi apostolul continuă să explice locul important al unui grup restrâns de martori la înviere. „El nu a fost văzut de tot poporul, ci de martori pe care Dumnezeu îi alesese deja – de noi, care am mâncat și am băut cu El după ce a înviat din morți” (10:41). El vorbise deja despre martori la lucrarea lui Hristos (10:39a) Și discursul lui Petru este despre Isus cel înviat. O caracteristică unică a predicii lui Petru este faptul că Isus chiar a mâncat și a băut cu apostolii după învierea Sa (10:41). Evanghelia după Luca este singura care consemnează acest fapt (Luca 24:41-43), iar pentru Luca trebuie să fi fost una dintre „multele dovezi convingătoare că Isus era viu” (Fapte 1:3). Polhill: „Acest accent ar fi fost deosebit de important în predicarea către neamuri precum Corneliu, pentru care ideea unei învieri trupești era un concept nou (cf. 17:18).” Dar a fost o dovadă valoroasă și pentru evrei; Longenecker: „deoarece în gândirea evreiască îngerii și aparițiile nu pot mânca și bea, fiind lipsiți de tract digestiv.”

Predică

Cuvântul ajunge până în inima Iudeii: Cezareea

Fapte 9:32-10:23

Petru, fără Ioan, petrece timp cu sfinții din Lida și Iafo îngrijindu-se de toate nevoile lor. Acolo, surprinzător este vizitat de Domnul și de mesageri de seamă din Cezareea. Petru este chemat în casa un centurion. Corneliu, unul care este dintre neamuri, aude despre Dumnezeu și începe să se teamă de Dumnezeu într-un mod în care ar fi trebuit să o facă un evreu. El nu se duce la templu, el nu face demersurile pe care le face un evreu. Cu toate acestea, rugăciunile și milosteniile lui, ne spune Luca, au fost primite ca o jertfă de Dumnezeu. Deși Corneliu nu L-a căutat în termenii evreiești, ai Legii, pe Dumnezeu, Dumnezeu primește într-un fel căutarea aceasta a lui Corneliu prin rugăciune, milostenii, și Dumnezeu îi trimite un înger care să îi confirme un lucru: „Corneliu, tu mă cauți pe mine, ok, dar Eu te caut pe tine. Faptul că Eu te caut pe tine e mai important decât faptul că tu mă cauți pe mine”. Și în acest text se împlinește Romani 10: Oare cum pot oamenii să audă fără ca cineva să le spună Mesajul, iar cel care era trimis să spună mesajul lui Corneliu era Petru.

Predică

Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora

2 Corinteni 8-9

Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.

Predică

Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată

2 Corinteni 6:3-7

Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.

Predică

Confuzia oamenilor, calea neobișnuită către lucrarea de proclamare a lui Isus

2 Corinteni 5:11-6:2

Indiferent de confuzia pe care oamenii din jurul nostru o dovedesc, noi Îl proclamăm mai departe pe Isus, noi Îl arătăm mai departe pe Isus, noi Îl trăim în viața noastră mai departe pe Isus. Pentru că în cele din urmă, Cel care ridică acea confuzie din viața noastră și din viața celorlalți este Duhul lui Dumnezeu. În fața cui îți trăiești tu spiritualitatea? Înaintea oamenilor? Îți trăiești viața aceasta de credința ca să o vadă ceilalți? De ce trăiești spiritualitatea pe care o trăiești? Pe ce se bazează ea? Pe ce se bazează spiritualitatea ta? Pe nu știu ce experiențe, pe fapte concrete? Pe ce se concentrează spiritualitatea ta? Dragilor, fie ca Domnul să ne ajute să nu trăim pentru noi înșine ci pentru Cel care ne iubește cu o dragoste extravagantă. Pentru cine trăiești tu? Sunt mulți oameni și multe biserici creștine care Îl cunosc pe Isus doar în felul cărnii. Întrebarea care se pune este: „Cum Îl cunoști tu pe Isus?”

Articol

Puterea lui Dumnezeu

Puterea manifestată a lui Dumnezeu confirmă că El este singurul Dumnezeu. Uneori, ne lăsăm duși de val cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru – schimbări masive politice și economice, 5G, descoperiri medicale etc, și uităm ce îl definește pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeu.

5 min
Articol

Înțelepciunea lui Dumnezeu

Înțelepciunea, în general, nu este totuna cu cunoașterea, ci este punerea în aplicare a cunoștinței. Înțelepciune înseamnă să discerni care este cel mai bun rezultat într-o situație dată și care sunt cele mai bune instrumente în împlinirea lui.

4 min
Articol

Veridicitatea și credincioșia lui Dumnezeu

Probabil într-o discuție privată, Pilat îl întreba pe inculpatul, dar nevinovatul Isus, „Ce este adevărul?” În contextul litigiului, Pilat a adresat multe întrebări Mântuitorului, însă aceasta din urmă a rămas celebră. Societatea contemporană – post-adevăr, în care trăim, s-ar putea să nu mai fie interesată, într-un mod autentic, de adevăr odată ce acesta este determinat […]

5 min