Lucrarea Duhului Sfânt
Confuzia oamenilor, calea neobișnuită către lucrarea de proclamare a lui Isus
Indiferent de confuzia pe care oamenii din jurul nostru o dovedesc, noi Îl proclamăm mai departe pe Isus, noi Îl arătăm mai departe pe Isus, noi Îl trăim în viața noastră mai departe pe Isus. Pentru că în cele din urmă, Cel care ridică acea confuzie din viața noastră și din viața celorlalți este Duhul lui Dumnezeu. În fața cui îți trăiești tu spiritualitatea? Înaintea oamenilor? Îți trăiești viața aceasta de credința ca să o vadă ceilalți? De ce trăiești spiritualitatea pe care o trăiești? Pe ce se bazează ea? Pe ce se bazează spiritualitatea ta? Pe nu știu ce experiențe, pe fapte concrete? Pe ce se concentrează spiritualitatea ta? Dragilor, fie ca Domnul să ne ajute să nu trăim pentru noi înșine ci pentru Cel care ne iubește cu o dragoste extravagantă. Pentru cine trăiești tu? Sunt mulți oameni și multe biserici creștine care Îl cunosc pe Isus doar în felul cărnii. Întrebarea care se pune este: „Cum Îl cunoști tu pe Isus?”
Lucrarea Duhului Sfânt în Noul Legământ
Duhul Sfânt nu este putere și adevăr, ci este Duhul adevărului. Îmi place foarte mult cum subliniază Ioan lucrul acesta. Boyce spunea în felul următor: „Dacă considerăm că Duhul Sfânt este asemenea unei puteri misterioase, gândul nostru următor va fi: Cum pot avea parte de mai mult Duh Sfânt? Dacă considerăm că Duhul Sfânt este asemenea unei persoane, următorul gând va fi: Cum se poate ca Duhul Sfânt să aibă parte mai mult de mine, să mă stăpânească mai mult? Primul gând este cu totul păgân. Cel de-al doilea este creștinismul Noului Testament.” Și din păcate trăim vremuri în care în mișcarea evanghelică este din ce în ce mai mult nuanțat primul gând - „în ce fel pot avea parte de mai mult Duh Sfânt?” De parcă Duhul Sfânt este o chestie misterioasă, o putere care emană din Dumnezeu... Nu despre asta vorbim. El este o Persoană care este de aceeași natură cu Isus, care este de aceeași natură cu Tatăl! Isus spune: „El este cu voi, Îl cunoașteți. Dar El va rămâne cu voi pentru totdeauna.” Și această promisiune că El va rămâne cu voi pentru totdeauna este una dintre cele mai frumoase promisiuni pe care omul le-a primit vreodată. Pe lângă „Sămânța care va veni”, Isus, aceasta este cea de-a doua cea mai strălucitoare promisiune pe care Tatăl o face omului.
Plinătatea Duhului Sfânt – Coloseni 1:3-14
Dumnezeu mă umple cu Duhul Sfânt în momentul în care eu stau în Cuvântul lui Dumnezeu, primesc Cuvântul lui Dumnezeu - și Dumnezeu mă umple pentru a înțelege și a împlini Cuvântul lui Dumnezeu. Există o relație foarte apropiată, care nu poate fi ruptă, între Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu. „Luați sabia Duhului, care este... Cuvântul lui Dumnezeu.” Nu există această tensiune între Cuvânt și Duhul Sfânt - sau, altfel spus, între preocuparea noastră pentru Cuvântul lui Dumnezeu și preocuparea noastră pentru a fi plini de Duhul Sfânt. [...] Atât timp cât Cuvântul lui Dumnezeu este din belșug în tine, Duhul lui Dumnezeu te va umple ca să împlinești acel cuvânt al lui Dumnezeu.
Darurile spirituale – definiție și scopurile lor
Darurile spirituale sunt daruri oferite și controlate de Duhul Sfânt, prin har, în vederea slujirii altora, exercitate prin puterea Lui și spre beneficiul altora. Darurile spirituale sunt mijloace prin care Duhul Sfânt slujește bisericii lui Hristos în vederea zidirii ei, și nu doar niște posesiuni personale. De foarte multe ori, când se vorbește despre aceste daruri spirituale, lucrurile devin atât de personale („Sunt ale mele, sunt în posesia mea”), încât nu poți să nu vezi decât o atitudine egoistă în modul în care se comunică despre aceste daruri spirituale. Nu acesta este limbajul Scripturii. Când Scriptura vorbește despre aceste daruri spirituale, vorbește despre aceste mijloace, acest canal prin care Duhul lui Dumnezeu binecuvântează pe alții - în speță, biserica lui Hristos.
Agentul mântuirii
Omul nu are autocapacitatea de a-și vedea păcatul și vinovăția. Iar dacă nu poate să-și vadă păcatul, de ce s-ar pocăi și ar crede în jertfa lui Isus? Sau, dacă nu poate să-și vadă păcatul, cum poate să ajungă să creadă și să se pocăiască? Omul nu își dă jos piedica de la ochi de unul singur. De fapt, realitatea este că el nici nu realizează că are o piedică. El crede că așa e normal. Omul are nevoie de cineva din exterior pentru a o face, iar acel cineva este Duhul lui Dumnezeu. De-abia după aceea vorbim despre pocăință și credință. Dacă nu vezi aceste lucruri, înseamnă că perspectiva ta sau viziunea ta sau înțelegerea ta cu privire la cine este omul este greșită – nu este biblică.