Mântuirea și transformarea în imaginea lui Hristos sunt inseparabile

Florin Mereuță a fost prezbiter al Bisericii Logos București în perioada 2015-2021. Este un om pasionat de gloria lui Dumnezeu și gata să slujească pe cei din jur.
Alte resurse
Dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou
În Scriptură observăm cum responsabilitatea creștinului de a trăi într-un anumit mod este așezată pe ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în Hristos și nu ne este prezentată niciodată singură. Practica vieții de credință este fundamentată pe adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. O teologie care nu te transformă la nivelul trăirii nu este o teologie biblică. Ca și credincioși, noi am murit împreună cu Cristos față de lume, față de principiile acestei lumi, față de lege și față de autoritatea păcatului și a morții și am fost înviați împreună cu Cristos la o nouă viață, la viața în Duhul, a libertății față de păcat și a sclaviei față de dreptate. Modul în care nu ne dăm mădularele noastre ca instrumente ale păcatului este prin a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu. De fapt ne dezbrăcăm prin îmbrăcare cu altceva. Îmbrăcarea noastră cu lucrurile care ne sunt oferite în Hristos este cauza, iar dezbrăcarea de omul cel vechi este efectul.

Meditarea la Evanghelie aduce transformare și bucurie
În cartea Filipeni se repetă de multe ori cuvântul „bucurie”. Însă bucuria nu este scopul final pe care apostolul Pavel îl are în vedere, ci bucuria izvorăște din ceva mai profund. Ea este un efect al lucrurilor despre care vorbește apostolul Pavel. Să fim atenți la lucrurile la care medităm. Și acest spirit de competiție, această ambiție egoistă și această îngâmfare vin tot din lucrurile la care medităm. Când ne comparăm, când gândim că celălalt face mai bine și că trebuie să câștig și eu înaintea celuilalt, aceasta nu e o atitudine corectă. Trebuie să fim așa cum suntem noi și în felul în care Dumnezeu lucrează în viața noastră, nu trebuie să impresionez pe nimeni. Nimeni nu cade deodată. Nu auzi despre cineva că a căzut în nu știu ce păcat și s-a întâmplat peste noapte. Nu s-a întâmplat peste noapte. A meditat la anumite lucruri, și-a hrănit mintea cu anumite lucruri, a permis anumite gânduri. Căderea este rezultatul lucrurilor la care am meditat, credințelor pe care le-am avut. Persoana respectivă era de mult gata să cadă, iar faptul că nu a căzut mai devreme nu a fost pentru că avea o motivație corectă sau gândurile corecte.

Credincioșii sunt chemați să privească la Isus ca standard al conduitei lor (2)
„Unul din efectele mântuirii este acela că Dumnezeu ne eliberează voința de sub stăpânirea diavolului, care ne ținea captivi păcatului, dorințelor și poftelor firii pământești, eliberare care ne împuternicește acum să ne împotrivim felului nostru de viață din trecut, care era în opoziție cu Dumnezeu, și să trăim potrivit cu ceea ce ne-a fost arătat de Hristos ca fiind caracterul și felul de a fi al lui Dumnezeu. [...] Apostolul Pavel, după ce le vorbește filipenilor despre felul cum Domnul Isus S-a smerit, a fost ascultător, nu Și-a căutat propriile interese, se întoarce spre frați și îi îndeamnă să persevereze în umblarea lor cu Domnul. Cu alte cuvinte, îi îndeamnă, după ce le pune acest exemplu în față, să fie și ei în umblarea lor potrivit cu statutul pe care Hristos ni l-a arătat. [...] Noi, copiii Domnului, nu avem un model de trăire o lege căreia să i ne supunem, ci Domnul Isus este cel care ne-a arătat ce fel sunt cei care fac parte din noua creație a lui Dumnezeu.” (Florin Mereuță, 14 august 2016).

Suveranitatea lui Dumnezeu în suferință
Apostolul Pavel vede că Dumnezeu a condus circumstanțele din viața lui în moduri neașteptate cu scopul de a-L face cunoscut pe Isus. În încercări și suferințe putem să vedem care este comoara noastră. Dacă ne întristăm, înseamnă că pentru noi era mai important ca lucrurile să fie altfel.

Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.

Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.






