Florin Mereuță
Florin Mereuță a fost prezbiter al Bisericii Logos București în perioada 2015-2021. Este un om pasionat de gloria lui Dumnezeu și gata să slujească pe cei din jur.
Testați duhurile
Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul? Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?
Manifestarea dragostei, semnul nașterii din nou
Dragostea lui Dumnezeu a venit în inimile noastre prin Duhul care ne-a fost dat. Adică noi putem iubi, noi putem crede în Dumnezeu, ne putem iubi unii pe alții pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în inimile noastre. Și acest Duh e garanția pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu. Este acest Duh care ne face să strigăm „Tată!”, este acest Duh al înfierii, acest Duh care ne plasează în familia credinței, acest Duh care ne îndeamnă la a ne maturiza în dragostea noastră pentru aproapele și în a crede în Fiul lui Dumnezeu.
Copii ai lui Dumnezeu sau ai diavolului?
„Lucrările diavolului să știți că sunt în oameni, au de-a face cu oamenii, au de-a face cu un stil de viață omenesc, cu un stil de viață firesc, cu un stil de viață care este în opoziție cu Dumnezeu. Lucrările diavolului nu sunt clădiri, nu sunt lucruri fizice. Au de-a face cu terenul de bătălie care este inima noastră. Sunt autorități și stăpâniri care caută să stăpânească peste oameni. Și noi am fost eliberați de sub aceste autorități și stăpâniri.”
Spune-mi ce crezi despre Hristos ca să-ți spun cine ești
Nu poți să spui: „Eu cred în Dumnezeu, dar nu și în Isus Cristos!” Pentru că Isus Cristos a venit și ni L-a descoperit pe Tatăl, a-L îmbrățișa pe Fiul și Cuvintele Sale înseamnă a-L îmbrățișa pe Tatăl, iar a-L respinge sau nesocoti pe Fiul înseamnă a-L respinge și nesocoti pe Tatăl. Atunci când auzim cuvintele Fiului, auzim de fapt cuvintele Tatălui și privind la Fiul îl vedem de fapt pe Tatăl.
În tragedii și slăbiciuni, folosit de Dumnezeu
Uneori acționăm în grabă și facem promisiuni pripite dar în ciuda tuturor acestor lucruri Dumnezeu este îndurător, însă noi suntem responsabili pentru acțiunile noastre și cred că putem învăța din situațiile trecute pentru a fi mai înțelepți pe viitor. Cum ar trebui să vorbim cu Dumnezeu? Ce promisiuni ar trebui să-i facem?
Spune-mi ce iubești și îți spun cine ești
Cum știu că am avut parte de lucrarea de răscumpărare a lui Cristos și că acum nu mai aparțin domeniului sclaviei față de păcat și al vrăjmășiei față de Dumnezeu, adică nu mai aparțin lumii? Prin lucrurile pe care le iubesc și cărora mă dedic. Observați că această perspectivă nu se concentrează pe comportament, ci se concentrează pe inimă, pe rădăcină, pe ceea ce iubesc. Și acea dragoste se va manifesta în exterior potrivit cu obiectul dragostei ei, se va manifesta în exterior prin roade care sunt în acord dragostea din inimă.
Relații transformate prin Hristos – partea a II-a
Creștinul este aici străin, călătorind înspre patria cerească. Speranțele noastre nu sunt pentru viața de pe acest pământ ci sunt orientate înspre moștenirea care ne-a fost pregătită în ceruri. Supunerea față de Dumnezeu este baza supunerii față de orice altă autoritate stabilită de Dumnezeu în viața noastră. Demonstrezi că te supui lui Dumnezeu prin faptul că nu te răzvrătești față de locul și statutul de autoritate - supunere în care El te-a pus. Hristos nu a ripostat, nu Și-a cerut drepturile, nu a căutat să-Și facă dreptate singur, nu a răspuns răului cu rău. Domnul Isus nu a făcut toate acestea pentru că a înțeles că Dumnezeu este în ultimă instanță autoritatea supremă și nimic nu se întâmplă în afara acestui cadru. Acest cuvânt, „supunere”, a devenit atât de demodat și atât de ridiculizat. „Ce ne vorbești nouă despre supunere în secolul 21?!” Însă, dragii mei, nu cumva lipsa supunerii față de autoritate a fost cauza căderii primilor oameni? Nu cumva independența și autonomia este ceea ce caracterizează viața celor necredincioși? Principiul care se desprinde este unul foarte dur, dar pe care avem nevoie atât de mare să-l auzim: nesupunerea față de domeniul de autoritate în care Dumnezeu ne-a așezat arată în ultimă instanță nesupunerea noastră față de Dumnezeu. Dacă te răzvrătești împotriva unei autorități pământești, te răzvrătești prin aceasta împotriva autorității cerești.
Chemați la părtășia cu Dumnezeu
Noi prin cădere am murit față de Dumnezeu, am fost separați de viața lui Dumnezeu, de părtășia cu El. Am fost tăiați din adevărata viță, am devenit străini față de Dumnezeu. Am pornit pe drumul independenței față de Dumnezeu, pe drumul păcatului și al morții. Deși oamenii trăiau fizic, au devenit morți (despărțiți de Dumnezeu) din punct de vedere spiritual. Am devenit obiecte ale mâniei lui Dumnezeu și copii ai celui rău. Mărturia lui Ioan, a apostolilor, nu este o invenție a lor. Ei depun mărturie despre ceea ce au văzut, auzit, pipăit. Mărturisirea lor este despre ceea ce Tatăl a binevoit să le descopere - pe Fiul Său. Mărturia lor ne conferă nouă siguranță. Lucrurile despre care ei depun mărturie nu au fost o super experiență spirituală individuală a unei singure persoane. Au fost lucruri care s-au întâmplat în mijlocul lor. Acest Cuvânt al Vieții, Domnul Isus, a venit să locuiască în mijlocul lor. În Dumnezeu vedem însumarea tuturor excelențelor. El este Binele suprem. El este perfect, El este pur. În El nu există amestec de lumină și întuneric, de bine sau rău. Dovada faptului că ai fost plasat în viața cea nouă, în viața lui Dumnezeu, este că păcatul nu te mai stăpânește și nu mai trăiești în el ca stil de viață. Ceea ce caracterizează viața ta acum este lumina. În ce fel îți vezi păcatul din viața ta? Nu te întreb dacă ești păcătos în general, că pe oricine ai întreba îți va răspunde că da, este păcătos. Ci te întreb, asupra căror păcate specifice ți-a atras Duhul Sfânt atenția?
Comunitatea dragostei
Cum te-ai comporta față de cei din jurul tău dacă ai ști că beneficiezi de o poziție privilegiată în societate? Dacă ai ști că ai relații la cel mai înalt nivel și acces la resurse materiale bogate și la putere? Despre mulți împărați din istorie știm că au ajuns să nu se mai considere ca făcând parte dintre oameni, ci se vedeau deja zei. Dragostea lui Dumnezeu găsește plăcere în a se dărui pe sine din abundență către ceilalți. Dragostea lui Dumnezeu nu este egoistă, nu se gândește cum poate să fie El slujit (deși era Domnul), nu se concentrează pe Sine și spre nevoile Sale.
Perseverența credinței în încercare
Societatea noastră este obsedată de a evita suferința cu orice preț. Suferința însă capătă sens doar atunci când este privită în lumina eternității. De aceea creștinul nu este trântit la pământ nici chiar prin cele mai mari tragedii ale vieții. El este ancorat în promisiunile lui Dumnezeu care le preschimbă pe toate înspre binele celor care-L iubesc pe El. Suferința este o necesitate, este o parte esențială a creșterii noastre în credință. Cele mai frumoase caractere nu se nasc într-o viață lipsită de probleme și lipsuri, ci într-una care trece prin cele mai cumplite și grozave încercări. Trebuie să credem că Dumnezeu ne va da înțelepciunea de care avem nevoie în încercare. Nu trebuie să ceri înțelepciune în încercare și în același timp să te târguiești cu Dumnezeu ca un copil să te scutească de ea. Fii hotărât, deși este greu, deși simți că nu mai reziști, încrede-Te în El, că împreună cu încercarea îți va da și resursele de care ai nevoie să poți să reziști în ea.
Pilda semănătorului
Avem tendința să confundăm bucuria pe care o vedem într-un om așa-zis „întors la Domnul de curând” ca fiind semnul unei convertiri sau transformări autentice. Însă Cuvântul ne spune că acești oameni exemplificați prin sămânța căzută pe stâncă nu au rădăcină. Și pentru că nu au rădăcină nu rezistă. Vedeți, problema nu este ispita – ispita vine peste toți deopotrivă – ci ispita este aceea care îl supune la test. Ispita mai poate fi asemănată cu un rezervor de combustibil foarte inflamabil și cu un chibrit. Când ajunge să explodeze rezervorul? Atunci când se apropie chibritul. Dar de ce a luat foc? Problema este chibritul sau natura rezervorului? Ce se întâmpla dacă în loc de combustibil în rezervor aveam apă? Mai exploda? Cuvântul ne spune că problema ispitei este în primul rând noi, în dorințele și poftele inimilor noastre.
Salutări și îndemnuri de încheiere
Parcă îmi imaginez cum s-au întâmplat lucrurile. Ap. Pavel le împărtășește colegilor săi de lucrare că intenționează să le trimită o scrisoare celor din Colose. Și aceștia zic: „Salută-i pe frați și din partea mea!” Ap. Pavel era ca o carte deschisă, nu era un om ascuns. Și un model pe care îl văd la acești lucrători și pe care-l găsesc foarte biblic, este ideea de echipă de slujire, de parteneriat în lucrare. Ca lider ai nevoie de a te plasa într-un grup de slujitori. De a-ți deschide inima și de a da socoteală. Ideea de guru spiritual, de a fi un lup singuratic care are doar ce să ofere altora și care nu are nevoie de alți oameni de la care să și primească este una extrem de periculoasă.