Copii ai lui Dumnezeu sau ai diavolului?
Florin MereuțăLucrările diavolului nu sunt clădiri, nu sunt lucruri fizice. Au de-a face cu terenul de bătălie care este inima noastră. Sunt autorități și stăpâniri care caută să stăpânească peste oameni. Și noi am fost eliberați de sub aceste autorități și stăpâniri.
Florin Mereuță a fost prezbiter al Bisericii Logos București în perioada 2015-2021. Este un om pasionat de gloria lui Dumnezeu și gata să slujească pe cei din jur.
Alte resurse
Pilda semănătorului
Avem tendința să confundăm bucuria pe care o vedem într-un om așa-zis „întors la Domnul de curând” ca fiind semnul unei convertiri sau transformări autentice. Însă Cuvântul ne spune că acești oameni exemplificați prin sămânța căzută pe stâncă nu au rădăcină. Și pentru că nu au rădăcină nu rezistă. Vedeți, problema nu este ispita – ispita vine peste toți deopotrivă – ci ispita este aceea care îl supune la test. Ispita mai poate fi asemănată cu un rezervor de combustibil foarte inflamabil și cu un chibrit. Când ajunge să explodeze rezervorul? Atunci când se apropie chibritul. Dar de ce a luat foc? Problema este chibritul sau natura rezervorului? Ce se întâmpla dacă în loc de combustibil în rezervor aveam apă? Mai exploda? Cuvântul ne spune că problema ispitei este în primul rând noi, în dorințele și poftele inimilor noastre.
Nașterea din nou este lucrarea lui Dumnezeu
Deși meritam mânie, Dumnezeu ne-a arătat bunătatea Sa și dragostea Lui de oameni, independent de vreun merit al nostru. Nu are sens să vorbești despre bunătatea lui Dumnezeu dacă nu vorbești despre răutatea și depravarea omului. Atât de mulți oameni în bisericile noastre sunt atât de penibili atunci când vorbesc despre mântuire. Ei spun așa: „Omul, da, este rău. Dar știi, până la urmă nu este chiar așa de rău, pentru că ajunge să îl caute pe Dumnezeu.” Să fim însă foarte atenți pentru că nu acesta este limbajul biblic, fie că ne place nouă sau nu.
Avertizare împotriva apostaziei (2)
Sunt de acord cu D. A. Carson că apostazia este diferită de cădere. Căderea are de obicei în vedere aspectele morale - iar pentru ei mai este cu putință. Și avem cazul curvarului din Corint, de exemplu. A fost o șansă pentru el, iar în 2 Corinteni Pavel vorbește despre el ca fiind reabilitat. A primit harul acesta și s-a pocăit. Aici, în cazul apostaților, nu cred că are în vedere aspectele morale. Apostazia nu are de-a face cu moralitatea, ci are de-a face doar cu doctrina, când un om respinge aspectele doctrinare cu privire la Hristos, cu privire la creștinism - și nu mai există nicio șansă.
Avertizare împotriva apostaziei
S-ar putea să știți despre învățătura despre neprihănirea lui Hristos - despre această dreptate care este imputată de Dumnezeu celui păcătos prin ceea ce Hristos a făcut. Dar cel care este cu adevărat matur a pus în practică lucrul acesta, l-a experimentat. S-ar putea ca și în vremurile noastre să fie prin biserici oameni care să spună: „Da, da, eu știu foarte bine despre această doctrină a îndreptățirii prin credință, despre această imputare a dreptății lui Hristos, știu foarte bine lucrurile acestea.” Și autorul spune: „OK. Știi lucrurile acestea intelectual. Dar le-ai experimentat în viața ta? Le-ai pus în practică? Sunt trăite în viața ta?” Pentru că, dacă nu sunt trăite în viața ta, nu ești în niciun fel deosebit sau diferențiat de ceilalți. Ești tot un copil. Nu există maturitate în tine. Maturitatea vine prin experiență, prin trăirea acestor adevăruri. Maturitatea vine prin Isus, prin jertfa Lui, prin Noul Legământ pe care El îl aduce - și Vechiul Testament vorbește despre asta din scoarță-n scoarță; profeții vorbesc foarte mult despre asta în momentul în care introduc Noul Legământ. Renunțați la Vechiul Legământ și mergeți spre Noul Legământ.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.