Nașterea din nou (regenerarea)
Copii ai lui Dumnezeu sau ai diavolului?
„Lucrările diavolului să știți că sunt în oameni, au de-a face cu oamenii, au de-a face cu un stil de viață omenesc, cu un stil de viață firesc, cu un stil de viață care este în opoziție cu Dumnezeu. Lucrările diavolului nu sunt clădiri, nu sunt lucruri fizice. Au de-a face cu terenul de bătălie care este inima noastră. Sunt autorități și stăpâniri care caută să stăpânească peste oameni. Și noi am fost eliberați de sub aceste autorități și stăpâniri.”
Pilda semănătorului
Avem tendința să confundăm bucuria pe care o vedem într-un om așa-zis „întors la Domnul de curând” ca fiind semnul unei convertiri sau transformări autentice. Însă Cuvântul ne spune că acești oameni exemplificați prin sămânța căzută pe stâncă nu au rădăcină. Și pentru că nu au rădăcină nu rezistă. Vedeți, problema nu este ispita – ispita vine peste toți deopotrivă – ci ispita este aceea care îl supune la test. Ispita mai poate fi asemănată cu un rezervor de combustibil foarte inflamabil și cu un chibrit. Când ajunge să explodeze rezervorul? Atunci când se apropie chibritul. Dar de ce a luat foc? Problema este chibritul sau natura rezervorului? Ce se întâmpla dacă în loc de combustibil în rezervor aveam apă? Mai exploda? Cuvântul ne spune că problema ispitei este în primul rând noi, în dorințele și poftele inimilor noastre.
Evanghelia, sursa rezolvării oricărei dezbinări
Doar crucea poate schimba un om. Doar crucea îl poate transforma pe un om. Atât. Punct. Vrei să-l ajuți pe un om să se schimbe? Vrei să-l ajuți pe un om să se transforme? Nu contează ce terapie folosești; poți să te gândești la cea mai perfecționată terapie: dacă nu are cruce, mesajul crucii și mesajul evangheliei, omul acela va intra într-o dramă mai mare decât cea de dinainte. Nu contează ce filosofie ai, nu contează la ce școală ai fost, nu contează care sunt argumentele tale umaniste, nu contează pe ce îți bazezi rațiunile. Dacă nu există crucea lui Cristos în conținutul a ceea ce tu spui, nu ai cum să ajuți pe absolut nimeni și nu te poți ajuta pe tine însuți. E degeaba. Doar în evanghelie există putere.
Trei oameni acceptați de Dumnezeu
Ceea ce face diferența cu privire la închinarea omului este inima nouă, iar credința este tocmai efectul unei astfel de inimi noi. Pentru că sunt foarte mulți oameni care se închină, care se duc la închinare... Însă dacă nu au o inimă nouă, închinarea aceea este egală cu zero. Poți să te duci și să pupi toate moaștele din lume, închinarea aia e egală cu zero... Sunt foarte mulți oameni în mișcarea evanghelică, din păcate, care cred că mersul acesta la biserică, că ai crescut așa de mic, că citești Biblia, că faci chestia aia, că te-ai botezat chiar... Dacă nu ai o inimă nouă, dacă nu este o inimă nouă în tine, atunci faci degeaba toate lucrurile alea! Iar credința este efectul inimii noi! Nu poți să vorbești despre credință, o credință reală, autentică, dacă nu ai o inimă nouă. Credința vine prin regenerarea pe care Duhul lui Dumnezeu o produce în noi. El trebuie să ne schimbe dispoziția noastră rea într-o dispoziție bună pentru ca astfel să putem să credem și să ne pocăim. Credința este efectul regenerării.
Nașterea din nou este lucrarea lui Dumnezeu
Deși meritam mânie, Dumnezeu ne-a arătat bunătatea Sa și dragostea Lui de oameni, independent de vreun merit al nostru. Nu are sens să vorbești despre bunătatea lui Dumnezeu dacă nu vorbești despre răutatea și depravarea omului. Atât de mulți oameni în bisericile noastre sunt atât de penibili atunci când vorbesc despre mântuire. Ei spun așa: „Omul, da, este rău. Dar știi, până la urmă nu este chiar așa de rău, pentru că ajunge să îl caute pe Dumnezeu.” Să fim însă foarte atenți pentru că nu acesta este limbajul biblic, fie că ne place nouă sau nu.
Avertizare împotriva apostaziei (2)
Sunt de acord cu D. A. Carson că apostazia este diferită de cădere. Căderea are de obicei în vedere aspectele morale - iar pentru ei mai este cu putință. Și avem cazul curvarului din Corint, de exemplu. A fost o șansă pentru el, iar în 2 Corinteni Pavel vorbește despre el ca fiind reabilitat. A primit harul acesta și s-a pocăit. Aici, în cazul apostaților, nu cred că are în vedere aspectele morale. Apostazia nu are de-a face cu moralitatea, ci are de-a face doar cu doctrina, când un om respinge aspectele doctrinare cu privire la Hristos, cu privire la creștinism - și nu mai există nicio șansă.
Avertizare împotriva apostaziei
S-ar putea să știți despre învățătura despre neprihănirea lui Hristos - despre această dreptate care este imputată de Dumnezeu celui păcătos prin ceea ce Hristos a făcut. Dar cel care este cu adevărat matur a pus în practică lucrul acesta, l-a experimentat. S-ar putea ca și în vremurile noastre să fie prin biserici oameni care să spună: „Da, da, eu știu foarte bine despre această doctrină a îndreptățirii prin credință, despre această imputare a dreptății lui Hristos, știu foarte bine lucrurile acestea.” Și autorul spune: „OK. Știi lucrurile acestea intelectual. Dar le-ai experimentat în viața ta? Le-ai pus în practică? Sunt trăite în viața ta?” Pentru că, dacă nu sunt trăite în viața ta, nu ești în niciun fel deosebit sau diferențiat de ceilalți. Ești tot un copil. Nu există maturitate în tine. Maturitatea vine prin experiență, prin trăirea acestor adevăruri. Maturitatea vine prin Isus, prin jertfa Lui, prin Noul Legământ pe care El îl aduce - și Vechiul Testament vorbește despre asta din scoarță-n scoarță; profeții vorbesc foarte mult despre asta în momentul în care introduc Noul Legământ. Renunțați la Vechiul Legământ și mergeți spre Noul Legământ.
Evanghelia regenerează
Dacă vechea creație a venit în ființă la cuvântul lui Dumnezeu, noua creație vine la viață, de asemenea, la cuvântul lui Dumnezeu. În momentul în care Dumnezeu a creat lucrurile, referindu-ne la vechea creație, Biblia ne spune în Geneza că era nimic și că din din nimic a făcut totul și că toate lucrurile s-au făcut la cuvântul lui Dumnezeu. Ce a făcut creația ca să prindă viață? Absolut nimic. Ce face noua creație ca să prindă viață? Absolut nimic. În vechea creație ni se spune că Dumnezeu a spus și a fost. Iar când citim scrierile pauline, înțelegem că totul a fost concret prin El, prin Isus, care este Cuvântul, așa cum spune Ioan în capitolul 1. În noua creație, Cuvântul se oferă pe Sine, iar Duhul Lui este Cel care regenerează (sau naște din nou) tocmai în urma auzirii Cuvântului – Romani capitolul 10. Convertirea, în contextul altor religii, înseamnă o schimbare a minții și apoi, bineînțeles, a alianței. Însă nu asta înseamnă convertirea din punct de vedere biblic. Știu că de foarte multe ori se folosește, când se vorbește despre convertire, chiar în contextul nostru evanghelic, celebrul verb grecesc „metanoia”. Însă convertirea din punct de vedere biblic nu este metanoia. Convertirea din punct de vedere biblic este o transformare interioară autentică, puternică, supranaturală, făcută de Dumnezeu. Chiar dacă nu înțelegi pașii prin care se întâmplă lucrul acesta, nu poți nega efectele. Dacă nu înțelegi cum are loc această convertire, această regenerare, această transformare interioară care este una autentică, nu poți însă nega consecințele, lucrurile pe care le produce în viața ta, efectele pe care le are. Include această transformare autentică și o schimbare a minții? Cu siguranță! Dar nu este doar o schimbare a minții și, de aceea, nu poți să spui că este o schimbare a minții. E mult mai mult decât atât. E mult mai mult decât o transformare rațională sau o transformare mistică sau o transformare la nivelul descoperirii. E mai mult decât atât. Un om care are parte de regenerare, un om care are parte de această convertire, de această transformare, are parte de o lucrare supranaturală puternică, autentică, care se produce în el. Dacă cineva zice: „Eu m-am rugat să-L primesc pe Isus, am ridicat mâna, am hotărât, am mers la biserică”, crezând că lucrul acesta îi asigură viață veșnică, dar fără o transformare a vieții, tuturor acestor oameni le spun că se înșeală. Și aici nu este vorba despre a judeca pe cineva sau a nu judeca; Biblia spune lucrul acesta. În momentul în care un om este regenerat, în momentul în care un om este convertit și există o convertire, o regenerare, o naștere din nou autentică, există niște efecte. Dacă nu vezi efectele nașterii din nou, înseamnă că nu ești născut din nou. Convertirea în Noul Testament, deși implică o schimbare a minții, nu este doar o schimbare a minții, ci o transformare supranaturală a lui Dumnezeu.