Legea și Evanghelia predicată de Pavel
Nicu SotirDiferența majoră dintre Lege și Evanghelie este următoarea: Legea spune „Fă așa!” Evanghelia ne spune „Hristos a făcut deja totul!” Legea cere fapte și realizări; Evanghelia cere credință în ceea ce Isus a făcut și a realizat deja. Legea ne arată liste întregi de lucruri pe care trebuie să le facem și ne lasă neajutorați înaintea acestor liste, pe când Evanghelia ne oferă promisiuni și cere să credem. Legea cere putință; Evanghelia cere neputință!
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Liber față de Lege
Trebuie să fim atenți! Modul în care citim Biblia este foarte important! Nu citim uitându-ne dinspre Vechiul Testament înspre Noul Testament, ci uitându-ne dinspre Noul Testament, dinspre cruce, uitându-ne înapoi. E important lucrul acesta. Pentru că, dacă o facem invers, nu o să fim în niciun fel deosebiți de credincioșii Vechiului Testament. Și de aceea trăim fără speranță și fără bucurie. Să ne bucurăm de libertatea pe care o avem în Evanghelie. Să nu ne întoarcem în sclavie. Să prețuim aceste adevăruri, să le spunem și altora. Să ne folosim de ele pentru a discerne și pentru a distinge învățătura falsă. Să fim plini de dragoste față de cei care sunt familia noastră spirituală, să fim plini de răbdare, de dragoste în modul în care trăim aceste adevăruri profund eliberatoare.
Efectele sau binecuvântările adevăratei Evanghelii
Astăzi, pentru că Îl cunoaștem pe Hristos, să ne bucurăm de libertatea pe care o avem în Duhul lui Dumneezeu. Să nu ne întoarcem la Lege, pentru că Legea ne va robi, ne va stăpâni, ne va subjuga. Să ne bucurăm că suntem parte a adevăratului popor al lui Dumnezeu, nu unul fizic, care în permanență eșua, ci parte a celui spiritual, care crește, prin har. Să ne bucurăm că suntem fii, moștenitori, că nu mai trăim precum sclavii, ci că suntem declarați liberi. Și astăzi, pentru că Îl cunoaștem pe Hristos, să nu ne mai întoarcem la principiile începătoare ale lumii, la basme, la lege, la orice care ne îndepărtează de crucea lui Hristos.
Evanghelia are ultimul cuvânt
Cum îți definești tu Evanghelia pe care o crezi, pe care o aperi, pe care o predici? Te are în centrul atenției pe tine, faptele tale, sau strălucește Hristos, crucea Lui și credința pe care El ți-o dă? Motivul pentru care ar trebui să luptăm, să trăim, să murim este această Evanghelie. Dar, mai întâi de toate, asigurați-vă că este adevărata Evanghelie. E important lucrul acesta. Să nu ne amăgim singuri, luptând doar pentru o bunătate și pentru moralitatea noastră, pentru o neprihănire și o acceptare înaintea lui Dumnezeu, când, de fapt, nu asta e Evanghelia. Evanghelia este Hristos, care a murit; dreptatea Lui, trecută în dreptul meu. Încercările mele se duc, se risipesc, pentru că niciodată n-aș putea găsi favoare înaintea lui Dumnezeu. Doar Hristos - Crucea Lui este singurul lucru care ar trebui să strălucească.
Evanghelia harului predicată și confirmată de Pavel
În momentul în care părerea și opinia oamenilor contează mai mult decât ceea ce spune Dumnezeu, ceea ce facem este să devenim sclavii lor. Și nu numai sclavii lor, dar și sclavii mesajului lor, de asemenea. Pentru că, în practică, noi ne supunem lucrurilor pe care ei le cer. În momentul în care harul lui Dumnezeu îți deschide ochii cu privire la aspectele acestea, nu poți să te mai întorci înapoi. Pentru că în momentul în care te întorci înapoi, la mesajul acela diluat și la principiile acelea greșite, nebiblice, te întorci înapoi în robie. Atunci când legea devine o cerință pentru mântuire, nu eliberează oamenii de sub păcat, ci îi plasează sub stăpânirea acestuia. Să te întorci la lege înseamnă să-ți pui din nou jugul sclaviei.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.