Predici
Dumnezeu vorbește
Revelația din conștiința oamenilor a existat încă de la facerea lumii. Dar este o revelație care este în interiorul oamenilor. Este funcția conștiinței noastre. Este destulă revelație cât să dea la o parte scuzele, dar nu este o revelație îndeajuns pentru a mântui. Este nevoie de o revelație specială pentru mântuire: credința vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește și se revelează pe Sine. Când El vorbește, El se arată pe Sine. Ceea ce El spune e mereu perfect, adevărat, fără greșeală.
Smerindu-ne pentru Evanghelie
A evangheliza nu înseamnă numai să dai informații. Când oamenii primesc Evanghelia și se pocăiesc, de obicei Evanghelia este însoțită sau îmbrăcată de relație, de o relație personală cu persoana respectivă. Trebuie să ne comportăm ca Isus ca să atragem oameni la Isus. Să facem faptele bune ca Dumnezeu să vadă acele fapte bune și să dea glorie lui Dumnezeu. Și apoi, când cred în Evanghelie, că Isus a murit ca să facă ispășire pentru păcatele noastre, Tatăl le va face parte de unitatea noastră din biserică.
Introducere în Epistola către Coloseni și rugăciunea lui Pavel pentru ei
Bucuria vine din această cunoaștere a lui Dumnezeu. Există rod pe care Evanghelia îl produce în viața noastră și este o transformare continuă pe care Evanghelia o produce în noi. Credința din inimă, oricare ar fi ea, se va manifesta în afară în conformitate cu natura ei.
Pavel și prietenii lui din Roma
După citirea acestui capitol final nu poți să nu te întrebi cum se poate ca Pavel să cunoască așa de bine o comunitate pe care nu a vizitat-o niciodată. [...] Pavel era un îndrăgostit irecuperabil al gloriei lui Dumnezeu, dar și un iubitor de oameni. Iubea oamenii cu pasiune! Oare cum ai putea deveni un așa misionar vizionar și cum ai putea cunoaște toate numele oamenilor dintr-o comunitate pe care nu ai întâlnit-o niciodată fără a avea aceste caracteristici? Dragilor, trebuie să creștem înăuntrul nostru pentru gloria lui Dumnezeu, pentru misiune, pentru frații și surorile noastre din lumea întreagă. Vedeți, acesta este unul dintre motivele pentru care sunt așa de amărât și întristat să văd reacția unor biserici cu privire la misiunea mondială. Și Domnul să ne facă nouă parte de har să avem o atitudine corectă față de misiunea mondială. Avem atât de mulți frați și surori peste tot în lumea asta! Și cât îi iubesc! Unii dintre ei suferă crunt, poate chiar în dimineața aceasta. Alții dintre ei poate chiar au scăpat din niște încercări groaznice. Unii dintre ei vin în staul! E o bucurie incredibilă să te gândești: atât de mulți oameni în lumea aceasta care îl cunosc pe Isus! Cum să nu rezonezi cu inima lui Dumnezeu care bate pentru neamuri?
Frământările misionarului Pavel
Misionarul John Paton spunea despre faptul că în Scoția sunt biblii, toată lumea știa despre Dumnezeu, însă el spune că „Tot timpul dorința inimii mele era să merg într-o zonă în care nimeni nu știe despre Dumnezeu.” Acesta este motivul pentru care a plecat dintr-o lucrare care avea foarte mult rod, în Scoția, și s-a dus într-un trib în care aproape a fost omorât de foarte multe ori. Au ajuns pe insulă și soția lui nu apucase să despacheteze cutiile și a și murit, împreună cu copilul. El a mai stat încă trei ani de zile după aceea, înainte să plece. În acești trei ani de zile, a stat față în față cu moartea de foarte multe ori. Într-una dintre ocazii, s-a dus la șeful tribului, care l-a invitat în coliba lui, însă imediat cum a intrat acesta a scos cuțitul și i l-a pus la gât. Atitudinea lui Paton a fost mereu aceasta: „I-am asigurat că nu mi-era teamă să mor, pentru că, atunci când se va întâmpla, Mântuitorul mă va lua cu El în ceruri și că voi fi mult mai bucuros decât am fost pe pământ. Mi-am ridicat mâinile și ochii către ceruri și m-am rugat cu voce tare către Isus: „Fie mă protejezi, fie mă iei acasă în glorie, așa cum știi Tu mai bine!” Ed Welch spunea că evanghelicilor din zilele noastre le este frică să moară. Care este motivul pentru acest lucru? Probabil că ți-e frică să mori când trăiești în prea mult comfort.
Pilda samariteanului milostiv
O credință sau religie care nu se manifestă printr-o dragoste față de aproape este nulă, este moartă. Îți demonstrezi dragostea față de Dumnezeul nevăzut prin dragostea și slujirea aproapelui. [...] Se vede în acest samaritean această dragoste pentru Dumnezeu prin dragostea pe care o arată față de semenul său, căzut între tâlhari. Există o cunoaștere care doar îngâmfă, există o cunoaștere care nu mântuiește. Doar credință din inima ne mântuiește. Degeaba cunoaștem Scriptura, degeaba memorăm, citim cărți, dacă nu credem din inimă.
Cristos, argumentul solidarității noastre
Când ai o problemă cu fratele mai slab, de fapt ai o problemă cu Stăpânul lui, cu Dumnezeu. În momentul în care un frate sau o soră nu prea are stilul tău, poate face unele lucruri pe care tu nu le-ai face, dar Biblia nu se pronunță cu privire la asta, însă tu ai o problemă cu acest lucru, de fapt ai o problemă în cele din urmă cu Stăpânul. Atunci când vorbim despre relația între cei credincioși, vorbim despre relația cu Cel căruia ei îi aparțin - și Acesta este Dumnezeu.
Vocea escatologiei (vremurilor din urmă) ne învață cum să trăim
Vremurile ne prezintă un Dumnezeu suveran care a planificat totul după bunul Lui plac și care mai apoi a împlinit totul. Noi ca oameni trebuie să vedem suveranitatea și providența lui Dumnezeu și să acționăm ca atare. Uneori pare că, dacă mai planificăm puțin, în istețimea noastră, poate ne-am descurca și fără Dumnezeu la finalul lumii acesteia. Absolut tot ceea ce noi facem este un har pe care Dumnezeu ni-l face nouă. Noi suntem responsabili să le facem, dar Dumnezeu este cel care ne oferă harul să le facem. Dar faptul că Dumnezeu ne oferă harul să le facem nu înseamnă că nu mai suntem responsabili și că nu trebuie să le mai facem. Ceea ce Dumnezeu face, face că așa vrea El, iar noi suntem dependenți de voința Lui.
Trăsăturile dragostei
Noi putem astăzi, ca și moștenitori ai harului, să iubim, pentru că Hristos a împlinit cerința legii prin moartea Lui. Și, totodată, noi demonstrăm că suntem în iubirea Lui sau că-L iubim prin iubirea pe care o oferim și noi altora la rândul nostru.
Valoarea perseverenței
Răbdarea e mai bună decât mândria. În loc să presupui în mod arogant că știi mai bine, ar trebui să ne supunem smeriți lui Dumnezeu în timp ce așteptăm ca El să lucreze toate lucrurile după bunul Lui plac. Hai să învățăm să ne încredem în Dumnezeu, să ne încredem în planul lui Dumnezeu, că planul lui Dumnezeu este bun. El știe mai bine, pentru că este cel mai înțelept. Știe mai bine cum să lucreze lucrurile în viața mea. Tu crezi că ți se întâmplă ceva așa, din accident, fără ca Dumnezeu să știe lucrul acesta? Nu! Dumnezeu le-a făcut și pe unele, și pe altele: și vremurile rele. La ce trebuie să cugeți, dacă e o situație grea? La ce trebuie să cugeți, la ce trebuie să te gândești? Care sunt lucrurile pe care trebuie să le schimbi în viața ta? Spre ce vrea Dumnezeu să-ți atragă atenția? Dacă nu ar fi situația aceea critică, Dumnezeu nu ar pune punctul pe „i” în viața mea ca să-mi arate ceva. Faptul că trec prin situația aceea critică îmi arată că El e bun și înțelept. Dar trebuie să mă încred în El. Trebuie să mă încred că El va face lucrul acesta.
Isus este Adevăratul Israel
Matei face un lucru extraordinar la sfârșitul celui de-al doilea capitol din evanghelia sa. Redă o istorie bizară și dramatică a copilului Isus, folosindu-se de o paralelă neașteptată: poporul Vechiului Legământ - Israel. Așa cum am mai zis într-un mesaj anterior, Israelul etnic era într-un exil, iar Matei redă istoria nașterii lui Isus în jurul acestei teme a exilului. Păcatul ne-a îndepărtat de Dumenzeu, iar Isus ne aduce acasă. Toate au luat cursuri neașteptate în relatarea lui Matei, iar motivul acestor demersuri este ca să se împlinească profețiile. Adică așa trebuia să se întâmple. Vechiul Testament prezice condiția umilă a lui Mesia și respingerea Sa de către popor. Venirea lui Isus nu doar a schimbat istoria, ci schimbă realitatea. Israelul fizic se mândrește cu lucrul acesta - și vine Isus, adevăratul Israel, și de acum cei care sunt copiii lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu, devin poporul lui Dumnezeu... Prin naștere? Prin circumcizie? Prin sânge? Prin ce? Prin credință. Și nu mai este un demers fizic, ci este un demers spiritual. Isus schimbă toată această linie. Dar tuturor celor ce cred în El le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Asta scrie Scriptura: că pentru Dumnezeu poporul este cel spiritual, este prin credință. Avem un nou legământ; s-a rupt vechiul legământ. Toate acele demersuri fizice pe care Dumnezeu le-a făcut au fost doar niște umbre ale lucrurilor viitoare. Vreți Israel fizic? Mergeți la Israelul fizic. Eu vreau Israelul spiritual, care este Isus. Vreți sămânță fizică? Duceți-vă și circumcideți-vă, făceți-vă evrei. Eu vreau, așa cum zice Pavel, pe Cel care este Adevărata Sămânță (Galateni 4): Isus. Trebuie să vezi că Isus este Adevăratul Israel, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, este adevăratul moștenitor. El este Cel care poate să schimbe și viața ta. Cum? Prin credință. Tuturor celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă fii, copii ai lui Dumnezeu.