O, Doamne, luminează Tu peste noi! | Psalmul 80
Nicu SotirCeea ce Israel nu a putut să facă, ceea ce vița aceea din vechime nu a putut să facă, ceea ce vița a eșuat să facă, acea viță care trebuia să fie o mărturie și o lumină pentru toate neamurile, nu să se laude cu experiența lor și cu statutul lor ci ca să devină binecuvântare pentru toate națiunile, ca națiunile să-L cunoască pe Dumnezeu prin ei... Ceea ce ei au eșuat, Isus a realizat, Isus a împlinit.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
O, Doamne, Tu ești singura noastră speranță!
Noi vom trăi o zi în care vom vedea fața lui Isus și vom fi veșnic cu Sămânța, cu Isus, pentru că Cuvântul Lui este mai important decât neascultarea noastră. Și Pavel zice că asta nu ne încurajează la a păcătui, ci ne încurajează la închinare.
O, Doamne, binecuvântează-ne cu prezența Ta! | Psalmul 84
Răspunsul la strigătul plin de dor al fiilor lui Core își găsește împlinirea totală în ceea ce spune Ioan: „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl.”
Promisiunea unui Rege veșnic
Încă de la început, încă din momentul în care se anunță întruparea lui Isus, vedem că mesajul este acesta: că Dumnezeu va mântui poporul Lui, că Dumnezeu va interveni în destinul veșnic al omului. Oare nu este Dumnezeu drept? Nu este Dumnezeu sfânt? Oare nu ar fi trebuit mesajul să fie mai degrabă unul de condamnare? Pentru că noi ca oameni suntem nevrednici și nu merităm absolut niciun favor din partea lui Dumnezeu. Și mai degrabă mesajul ar fi trebuit să fie că Dumnezeu va pedepsi omul pe care l-a creat, pentru că își întoarce privirile de la El, pentru că se încăpățânează și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu. Dar mesajul încă de la întruparea Fiului a fost că Dumnezeu își va mântui poporul, că Dumnezeu își va răscumpăra poporul. Acum, Isus desparte omenirea în două. Sunt oameni cărora prin venirea lui Isus le-a fost pecetluită definitiv condamnarea - și soarta lor a fost pecetluită pe de o parte de credința lor, dar într-o anumită măsură de jertfa lui Isus, pentru că jertfa lui Isus a fost eficientă pentru poporul lui Dumnezeu. Matei spune foarte clar că Dumnezeu își va răscumpăra poporul Lui, nu că va mântui lumea la general. O parte din oameni vor fi condamnați pentru totdeauna de jertfa lui Isus, iar o altă parte vor fi răscumpărați în mod miraculos, în mod supranatural. Nu depinzând de credința lor, deși și ei vor crede, ci depinzând de eficacitatea jertfei lui Isus. Dumnezeu eliberează oameni și asta e o veste minunată. Evreii așteptau o eliberare fizică, dar eliberarea aceasta fizică nu se compară în niciun fel cu eliberarea spirituală.
Isus este Adevăratul Israel
Matei face un lucru extraordinar la sfârșitul celui de-al doilea capitol din evanghelia sa. Redă o istorie bizară și dramatică a copilului Isus, folosindu-se de o paralelă neașteptată: poporul Vechiului Legământ - Israel. Așa cum am mai zis într-un mesaj anterior, Israelul etnic era într-un exil, iar Matei redă istoria nașterii lui Isus în jurul acestei teme a exilului. Păcatul ne-a îndepărtat de Dumenzeu, iar Isus ne aduce acasă. Toate au luat cursuri neașteptate în relatarea lui Matei, iar motivul acestor demersuri este ca să se împlinească profețiile. Adică așa trebuia să se întâmple. Vechiul Testament prezice condiția umilă a lui Mesia și respingerea Sa de către popor. Venirea lui Isus nu doar a schimbat istoria, ci schimbă realitatea. Israelul fizic se mândrește cu lucrul acesta - și vine Isus, adevăratul Israel, și de acum cei care sunt copiii lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu, devin poporul lui Dumnezeu... Prin naștere? Prin circumcizie? Prin sânge? Prin ce? Prin credință. Și nu mai este un demers fizic, ci este un demers spiritual. Isus schimbă toată această linie. Dar tuturor celor ce cred în El le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Asta scrie Scriptura: că pentru Dumnezeu poporul este cel spiritual, este prin credință. Avem un nou legământ; s-a rupt vechiul legământ. Toate acele demersuri fizice pe care Dumnezeu le-a făcut au fost doar niște umbre ale lucrurilor viitoare. Vreți Israel fizic? Mergeți la Israelul fizic. Eu vreau Israelul spiritual, care este Isus. Vreți sămânță fizică? Duceți-vă și circumcideți-vă, făceți-vă evrei. Eu vreau, așa cum zice Pavel, pe Cel care este Adevărata Sămânță (Galateni 4): Isus. Trebuie să vezi că Isus este Adevăratul Israel, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, este adevăratul moștenitor. El este Cel care poate să schimbe și viața ta. Cum? Prin credință. Tuturor celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă fii, copii ai lui Dumnezeu.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.