Advent
O, Doamne, Tu ești singura noastră speranță!
Noi vom trăi o zi în care vom vedea fața lui Isus și vom fi veșnic cu Sămânța, cu Isus, pentru că Cuvântul Lui este mai important decât neascultarea noastră. Și Pavel zice că asta nu ne încurajează la a păcătui, ci ne încurajează la închinare.
O, Doamne, binecuvântează-ne cu prezența Ta! | Psalmul 84
Răspunsul la strigătul plin de dor al fiilor lui Core își găsește împlinirea totală în ceea ce spune Ioan: „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl.”
O, Doamne, luminează Tu peste noi! | Psalmul 80
Ceea ce Israel nu a putut să facă, ceea ce vița aceea din vechime nu a putut să facă, ceea ce vița a eșuat să facă, acea viță care trebuia să fie o mărturie și o lumină pentru toate neamurile, nu să se laude cu experiența lor și cu statutul lor ci ca să devină binecuvântare pentru toate națiunile, ca națiunile să-L cunoască pe Dumnezeu prin ei... Ceea ce ei au eșuat, Isus a realizat, Isus a împlinit. Și pentru că noi suntem plasați în Isus ca și copii ai Lui, noi trebuie să devenim această lumină care este dusă la toate neamurile. Și lumina aceasta poate să fie dusă la toate neamurile doar când vasul este spart. De aceea a trebuit să moară Isus. Pentru că lumina se vede mai puternic atunci când vasul în care este pusă este spart.
Promisiunea unui Rege veșnic
Încă de la început, încă din momentul în care se anunță întruparea lui Isus, vedem că mesajul este acesta: că Dumnezeu va mântui poporul Lui, că Dumnezeu va interveni în destinul veșnic al omului. Oare nu este Dumnezeu drept? Nu este Dumnezeu sfânt? Oare nu ar fi trebuit mesajul să fie mai degrabă unul de condamnare? Pentru că noi ca oameni suntem nevrednici și nu merităm absolut niciun favor din partea lui Dumnezeu. Și mai degrabă mesajul ar fi trebuit să fie că Dumnezeu va pedepsi omul pe care l-a creat, pentru că își întoarce privirile de la El, pentru că se încăpățânează și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu. Dar mesajul încă de la întruparea Fiului a fost că Dumnezeu își va mântui poporul, că Dumnezeu își va răscumpăra poporul. Acum, Isus desparte omenirea în două. Sunt oameni cărora prin venirea lui Isus le-a fost pecetluită definitiv condamnarea - și soarta lor a fost pecetluită pe de o parte de credința lor, dar într-o anumită măsură de jertfa lui Isus, pentru că jertfa lui Isus a fost eficientă pentru poporul lui Dumnezeu. Matei spune foarte clar că Dumnezeu își va răscumpăra poporul Lui, nu că va mântui lumea la general. O parte din oameni vor fi condamnați pentru totdeauna de jertfa lui Isus, iar o altă parte vor fi răscumpărați în mod miraculos, în mod supranatural. Nu depinzând de credința lor, deși și ei vor crede, ci depinzând de eficacitatea jertfei lui Isus. Dumnezeu eliberează oameni și asta e o veste minunată. Evreii așteptau o eliberare fizică, dar eliberarea aceasta fizică nu se compară în niciun fel cu eliberarea spirituală.
Isus este Adevăratul Israel
Matei face un lucru extraordinar la sfârșitul celui de-al doilea capitol din evanghelia sa. Redă o istorie bizară și dramatică a copilului Isus, folosindu-se de o paralelă neașteptată: poporul Vechiului Legământ - Israel. Așa cum am mai zis într-un mesaj anterior, Israelul etnic era într-un exil, iar Matei redă istoria nașterii lui Isus în jurul acestei teme a exilului. Păcatul ne-a îndepărtat de Dumenzeu, iar Isus ne aduce acasă. Toate au luat cursuri neașteptate în relatarea lui Matei, iar motivul acestor demersuri este ca să se împlinească profețiile. Adică așa trebuia să se întâmple. Vechiul Testament prezice condiția umilă a lui Mesia și respingerea Sa de către popor. Venirea lui Isus nu doar a schimbat istoria, ci schimbă realitatea. Israelul fizic se mândrește cu lucrul acesta - și vine Isus, adevăratul Israel, și de acum cei care sunt copiii lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu, devin poporul lui Dumnezeu... Prin naștere? Prin circumcizie? Prin sânge? Prin ce? Prin credință. Și nu mai este un demers fizic, ci este un demers spiritual. Isus schimbă toată această linie. Dar tuturor celor ce cred în El le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Asta scrie Scriptura: că pentru Dumnezeu poporul este cel spiritual, este prin credință. Avem un nou legământ; s-a rupt vechiul legământ. Toate acele demersuri fizice pe care Dumnezeu le-a făcut au fost doar niște umbre ale lucrurilor viitoare. Vreți Israel fizic? Mergeți la Israelul fizic. Eu vreau Israelul spiritual, care este Isus. Vreți sămânță fizică? Duceți-vă și circumcideți-vă, făceți-vă evrei. Eu vreau, așa cum zice Pavel, pe Cel care este Adevărata Sămânță (Galateni 4): Isus. Trebuie să vezi că Isus este Adevăratul Israel, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, este adevăratul moștenitor. El este Cel care poate să schimbe și viața ta. Cum? Prin credință. Tuturor celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă fii, copii ai lui Dumnezeu.
Isus este Emanuel
Încă din cartea Geneza, încă de la început, regăsim aspectul acesta al prezenței lui Dumnezeu în grădina Edenului. Prezența lui Dumnezeu, așa cum este prezentată în Scriptură, a fost experimentată în diverse feluri de către oameni. Unii s-au temut de ea (Geneza 3:8 - Adam și Eva se ascund). Isaia e copleșit de propria neputință și păcătoșenie (Isaia 6) când a pătruns în prezența lui Dumnezeu. Alții au încercat din răsputeri să fugă de ea (Iona). În timp ce Dumnezeu își arată prezența prin marea Lui putere, întreg pământul tremură în fața acestei prezențe dulci, dar în același timp înfiorătoare a lui Dumnezeu (Psalmul 68:8). Odată cu intrarea păcatului în lume, totul se schimbă. Păcatul aduce separare de Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în harul Său, se face disponibil într-un nou mod, într-un mod proaspăt, pentru a restaura relația Sa cu omul căzut. Răspunsul pe care Dumnezeu îl are față de păcatul lui Adam produce separare, judecată, dar în același timp disponibilitate sau prezență, văzute în termenii răscumpărării. E interesant să vezi cum se face legătura aceasta între grădină, cort, templu și Cristos. Pentru că toate acestea sunt umbre ale lui Emanuel de fapt. Ele urmau să se împlinească în realitatea finală a noului legământ, anume în Cristos. Grădina Edenului, cortul, templul, Cristos care împlinește totul. Și noul legământ, pentru că este un legământ mult mai bun decât tot ce a fost până acum, are o garanție și o pecete cum nu s-a mai auzit, cum niciunul din legăminte nu a mai pomenit: Duhul lui Dumnezeu. Acum, prin Isus Emanuel, spre deosebire de Isaia, ne apropiem cu îndrăzneală de tronul lui Dumnezeu, cum spune autorul Epistolei către Evrei că „intrăm cu îndrăzneală”. În loc să fugim de fața lui Dumnezeu, asemenea lui Iona, ne ascundem în Cristos. Spre deosebire de Isaia, în loc să plângem păcatul nostru, intrăm cu îndrăzneală la tronul lui Dumnezeu. În dimineața aceasta, acestea sunt cele două nume ale lui Isus la care gândim și ne bucurăm că Îl cunoaștem ca Isus, ca Mântuitor, și ca Emanuel, ca Dumnezeu care este prezent în viața noastră. Dacă nu Îl cunoști ca Isus și știi doar că e Dumnezeu și că într-o zi vei fi judecat, grăbește-te să-L cunoști ca Mântuitor și recunoaște că nu poți să stai drept înaintea lui Dumnezeu decât prin El, prin dreptatea Lui, care-ți este imputată, trecută în drept. El, care a murit, poate prin sângele Lui să te introducă în prezența lui Dumnezeu. Și Evrei descrie frumos lucrul acesta, că Isus intră în prezența lui Dumnezeu prin sângele Lui și împreună cu El noi toți ceilalți putem să intrăm în prezența lui Dumnezeu. Noi n-am putea să intrăm în prezența lui Dumnezeu dacă Isus n-ar fi intrat pentru noi acolo.