Duhul, calea neobișnuită spre schimbare
Nicu SotirNoul Testament vorbește în nenumărate rânduri că Legea mozaică nu este pentru credinciosul Noului Legământ. Cel care transformă, Cel care mântuiește, Cel care schimbă, Cel care maturizează este Hristos, prin Duhul.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Confuzia oamenilor, calea neobișnuită către lucrarea de proclamare a lui Isus
Indiferent de confuzia pe care oamenii din jurul nostru o dovedesc, noi Îl proclamăm mai departe pe Isus, noi Îl arătăm mai departe pe Isus, noi Îl trăim în viața noastră mai departe pe Isus. Pentru că în cele din urmă, Cel care ridică acea confuzie din viața noastră și din viața celorlalți este Duhul lui Dumnezeu. În fața cui îți trăiești tu spiritualitatea? Înaintea oamenilor? Îți trăiești viața aceasta de credința ca să o vadă ceilalți? De ce trăiești spiritualitatea pe care o trăiești? Pe ce se bazează ea? Pe ce se bazează spiritualitatea ta? Pe nu știu ce experiențe, pe fapte concrete? Pe ce se concentrează spiritualitatea ta? Dragilor, fie ca Domnul să ne ajute să nu trăim pentru noi înșine ci pentru Cel care ne iubește cu o dragoste extravagantă. Pentru cine trăiești tu? Sunt mulți oameni și multe biserici creștine care Îl cunosc pe Isus doar în felul cărnii. Întrebarea care se pune este: „Cum Îl cunoști tu pe Isus?”
Moartea, calea neobișnuită către viață
Trupul acesta și viața aceasta sunt fragile. Foarte fragile. Și ascultați, asta zice Pavel. Am fi zis: „El avea un vas cu pereți mai tari. Poate vasul acela era de argint!” Nu, ci era un vas de lut. Pentru că noi toți suntem făcuți din lut. În Romani 9-10 se vorbește despre asta și Geneza spune că noi toți am fost făcuți din țărâna pământului, din lut. Și, dragilor, asta suntem noi: lut. Așa că atunci când pui preț pe lumea asta, gândește-te cât de ironic e și ce nebunie este să pui valoare într-un pământ și să pui valoare într-un lut, când de fapt pe ce ar trebui să pui valoare și în ce ar trebui să te investești este această Comoară, este Evanghelia.
Relații în familie transformate prin Hristos
Chemarea soției de a se supune soțului nu este una care să o desconsidere. Sau că ea este proprietatea soțului și că nu are niciodată nimic de spus. Pe seama Cuvântului s-au făcut de-a lungul anilor foarte multe abuzuri. Cuvântul nu încurajează rolul soțului ca fiind unul dictatorial, el fiind cel care taie și spânzură. Bărbatul și femeia au fost creați ca fiind egali în valoare, însă cu roluri diferite. Faptul că Fiul se supune Tatălui nu înseamnă că îi este cumva inferior. Nu este o supunere orbească. Atunci când soțul depășește limitele ascultării de Domnul, soția dimpotrivă este chemată să nu se supună. În acest caz, autoritatea mai importantă pentru soție este Domnul și asculatarea de El. Știți care este problema noastră? Că citim partea verestului care i se adresează celuilalt. Știți ce demonstrăm atunci când facem lucrul acesta? Că vrem ca celălalt să ne slujească, celălalt să se jertfească, celălalt să-și îndeplinească responsabilitatea, și oh cât de bine știm care îi sunt aceste responsabilități!!!
Supremația lui Hristos
Rezultatul cunoașterii lui Cristos nu este să fim mai deștepți sau să ne îngâmfăm, ci rezultatul este o viață transformată. A privi la Domnul Isus Cristos înseamnă a privi la fața lui Dumnezeu, înseamnă a privi la Dumnezeu. Dumnezeul nevăzut devine vizibil în Cristos. Dumnezeul pe care noi nu L-am fi putut vedea a devenit vizibil și s-a întrupat în persoana lui Isus Cristos. Cristos este întâiul născut peste întreaga creație - nu din întreaga creație, sau ca parte a întregii creații. Toate au fost create prin Cristos și pentru Cristos. Atunci când, zi de zi, ne confruntăm cu diferite ispite, tendința noastră este să zicem: „Ah, mă voi lăsa de lucrul ăsta. Nu voi mai face asta!”. Dar transformarea vine privind la Isus Cristos, nu privind la mine. Pentru că ceea ce fac izvorăște din ceea ce cred în inima mea. Cristos este primul, este înălțat peste toate lucrurile, este capul bisericii, este înălțat peste orice domnie, fizică sau spirituală, și noi nu mai avem de ce să ne temem. Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Toate s-au făcut noi, pentru că Dumnezeu ne-a făcut oameni noi. Și privind la Evanghelie suntem transformați și în practica vieții noastre. În afara Domnului Isus Hristos nu există împăcare cu Dumnezeu. Oricât de bine aș trăi, oricâte fapte aș face, în afara lui Isus Hristos nu există împăcare. În afara prețului plătit de Domnul Isus Hristos nu poate exista mântuire. Creștinismul este exclusiv. Creștinismul nu este despre un alt mod în care putem ajunge la Dumnezeu. Creștinismul este despre singurul mod în care putem fi împăcați cu Dumnezeu. Dacă nu suntem în Cristos, Domnul ne cheamă să venim și să ne plecăm genunchii înaintea acestui Cristos, înaintea singurei soluții a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.