Lupta Apostolului Pavel pentru Evanghelie

Florin MereuțăSuferința de care avea partea ap. Pavel era cauzată de alipirea sa fără compromis de Evanghelie. Scopul apostolului Pavel era acela de a apăra și întări Evanghelia. A păstra o Evanghelie curată este o chestiune de viață și de moarte.
Florin Mereuță a fost prezbiter al Bisericii Logos București în perioada 2015-2021. Este un om pasionat de gloria lui Dumnezeu și gata să slujească pe cei din jur.
Alte resurse
Dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou
În Scriptură observăm cum responsabilitatea creștinului de a trăi într-un anumit mod este așezată pe ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în Hristos și nu ne este prezentată niciodată singură. Practica vieții de credință este fundamentată pe adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. O teologie care nu te transformă la nivelul trăirii nu este o teologie biblică. Ca și credincioși, noi am murit împreună cu Cristos față de lume, față de principiile acestei lumi, față de lege și față de autoritatea păcatului și a morții și am fost înviați împreună cu Cristos la o nouă viață, la viața în Duhul, a libertății față de păcat și a sclaviei față de dreptate. Modul în care nu ne dăm mădularele noastre ca instrumente ale păcatului este prin a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu. De fapt ne dezbrăcăm prin îmbrăcare cu altceva. Îmbrăcarea noastră cu lucrurile care ne sunt oferite în Hristos este cauza, iar dezbrăcarea de omul cel vechi este efectul.

Stând ferm ancorați în adevărul Evangheliei
Circumcizia era un ritual prin care cineva era plasat în poporul fizic al lui Dumnezeu. Reprezenta separarea de necurăție și dedicare față de Dumnezeu. Însă ea era doar o imagine care arăta spre adevărata circumcizie, cea a inimii, de care vor avea parte toți cei care aparțin poporului spiritual al lui Dumnezeu. Viața în Noul Legământ nu funcționează după reguli exterioare, ci ea constă într-o inimă nouă, transformată, regenerată.

Împăcați cu Dumnezeu prin Hristos
Oricât de bună părere ar avea cineva despre sine, Cuvântul lui Dumnezeu aduce la lumină ce este adevărat cu privire la inima acelui om. Viața celui născut din nou nu mai este caracterizată de o trăire în păcat ca mod de viață. Nu că el nu mai păcătuiește, ci păcatul nu mai are stăpânire asupra lui, nu îl mai controlează, nu mai datorează nimic păcatului. A fost mutat din acest vechi domeniu în care era rob păcatului și nu i se putea împotrivi, în domeniul harului, a libertății în Hristos, acolo unde domnește legea Duhului de viață și unde domnește neprihănirea. Cei care privesc harul lui Dumnezeu doar ca iertare de păcate fără o viață transformată, propovăduiesc o falsă evanghelie și sunt niște falși convertiți.

Introducere în Epistola către Coloseni și rugăciunea lui Pavel pentru ei
Bucuria vine din această cunoaștere a lui Dumnezeu. Există rod pe care Evanghelia îl produce în viața noastră și este o transformare continuă pe care Evanghelia o produce în noi. Credința din inimă, oricare ar fi ea, se va manifesta în afară în conformitate cu natura ei.

Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.

Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.






