Adevărata Evanghelie
Adevărul absolut într-o lume a teoriilor
Dacă ești deprimat sau trist sau temător sau îndoielnic învață să asculți de sfatul Domnului și bucură-te de rezultatul scontat. Nu căuta în stimă de sine, în valoare de sine. Concentrează-te pe Adevărul divin.
Eșec moral în mijlocul religiozității
Cele mai mari probleme ale noastre nu sunt cu lucrurile care vin din exterior, ci cu lucrurile care vin din interiorul nostru. Isus zice: „Nu lucrurile care vin din afară strică pe om, ci ceea ce iese din interior - aceea strică pe om.” Regele Isus este cel care aduce rezolvarea păcatului. Este singura soluție. El este singura scăpare, El este singura Cale, El este singurul care poate să îndrepte viețile noastre, singurul care poate să rezolve comportamentul nostru exterior prin rezolvarea problemelor noastre interioare.
O teologie biblică a promisiunii
Avem un Dumnezeu care este foarte credincios, care ceea ce spune face, și toate promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut se împlinesc și sunt regăsite în Isus, în Cristos. În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da”. Geneza 3:15 este o promisiune codificată, care apare într-un blestem, într-o discuție pe care Dumnezeu o poartă cu șarpele. Aceasta nu e o promisiune pe care Dumnezeu o face pentru că a fost luat prin surprindere, că doar omul a știut că va spune „Nu”. Dumnezeu a știut din veșnicie, de dinainte să fie omul, că lucrul acesta se va întâmpla. Pentru că Dumnezeu a planificat și Dumnezeu Și-a promis că va face lucruri înainte ca omul să fie. Efeseni 1 vorbește despre aceasta, că Dumnezeu a hotărât toate lucrurile de dinainte de creație, de dinainte de a fi lucrurile. E un adevăr pe care Scriptura îl afirmă și trebuie să îl credem. Dumnezeu a revelat această taină, ascunsă în vechiul testament, în Noul Legământ. În Noul Legământ, în noua creație, se descifrează și se arată toate aceste taine și mistere.
Înțelepciunea lucrată de Duhul lui Dumnezeu
Înțelepciunea lui Dumnezeu are de-a face cu modul în care trăiești în aceeași măsură în care are de-a face cu credința. Credința nu are implicații doar în aspectul mântuirii. Credința și aspectele legate de evanghelie, de Cristos, de cruce au implicații în modul în care ne trăim viața.. viața de zi cu zi. Crucea nu doar aduce credință în viața mea și la revedere. Crucea aduce credință în viața ta, însă perioada de după e în aceeași măsură dependentă de crucea lui Hristos și de această înțelepciune a lui Dumnezeu. Crucea este relevanta pentru viata noastră de zi cu zi.
Perseverența credinței în încercare
Societatea noastră este obsedată de a evita suferința cu orice preț. Suferința însă capătă sens doar atunci când este privită în lumina eternității. De aceea creștinul nu este trântit la pământ nici chiar prin cele mai mari tragedii ale vieții. El este ancorat în promisiunile lui Dumnezeu care le preschimbă pe toate înspre binele celor care-L iubesc pe El. Suferința este o necesitate, este o parte esențială a creșterii noastre în credință. Cele mai frumoase caractere nu se nasc într-o viață lipsită de probleme și lipsuri, ci într-una care trece prin cele mai cumplite și grozave încercări. Trebuie să credem că Dumnezeu ne va da înțelepciunea de care avem nevoie în încercare. Nu trebuie să ceri înțelepciune în încercare și în același timp să te târguiești cu Dumnezeu ca un copil să te scutească de ea. Fii hotărât, deși este greu, deși simți că nu mai reziști, încrede-Te în El, că împreună cu încercarea îți va da și resursele de care ai nevoie să poți să reziști în ea.
Dumnezeu, căutătorul de păcătoși
Această pildă ne oferă câteva caracteristici ale lui Dumnezeu, care caută păcătoșii. Dumnezeu e activ. Când credem că luptăm de unii singuri cu giganții și nu vedem rod, să ne aducem că este Unul în orașul nostru care caută păcătoșii. Pasajul acesta ar trebui să ne dea multă răbdare.
Evanghelia, sursa rezolvării oricărei dezbinări
Doar crucea poate schimba un om. Doar crucea îl poate transforma pe un om. Atât. Punct. Vrei să-l ajuți pe un om să se schimbe? Vrei să-l ajuți pe un om să se transforme? Nu contează ce terapie folosești; poți să te gândești la cea mai perfecționată terapie: dacă nu are cruce, mesajul crucii și mesajul evangheliei, omul acela va intra într-o dramă mai mare decât cea de dinainte. Nu contează ce filosofie ai, nu contează la ce școală ai fost, nu contează care sunt argumentele tale umaniste, nu contează pe ce îți bazezi rațiunile. Dacă nu există crucea lui Cristos în conținutul a ceea ce tu spui, nu ai cum să ajuți pe absolut nimeni și nu te poți ajuta pe tine însuți. E degeaba. Doar în evanghelie există putere.
Iubirea adevărată nu tolerează chiar tot
Cum se poate ca unei biserici cu atât de multe calități să-i lipsească tocmai decența?
Cum arată un credincios neclintit în pasiunea lui pentru Evanghelie?
Problema cea mai mare a bisericilor contemporane nu este că oamenii nu vin la biserică, nu este că oamenii sunt plictisiți la biserică, nu este că bisericile nu sunt suficient de relevante, că nu sunt lideri puternici, carismatici acolo, ci realmente că acestea nu rămân neclintite în Evanghelia lui Isus Cristos. Și asta are de-a face că oamenii intră în biserici și ies de acolo fără ca realmente să fi auzit vestea bună. Cred că este vremea să înțelegem că ceea ce face o biserică neclintită, în sensul de stabilă, neschimbătoare, vrednică de încredere, vrednică să aibă un cuvânt de spus în societate, este dacă ea este neclintită în pasiunea ei pentru Evanghelie. Dacă nu este pasionată de Evanghelia lui Cristos, atunci realmente nu are cum să fie statornică.
Dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou
În Scriptură observăm cum responsabilitatea creștinului de a trăi într-un anumit mod este așezată pe ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în Hristos și nu ne este prezentată niciodată singură. Practica vieții de credință este fundamentată pe adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. O teologie care nu te transformă la nivelul trăirii nu este o teologie biblică. Ca și credincioși, noi am murit împreună cu Cristos față de lume, față de principiile acestei lumi, față de lege și față de autoritatea păcatului și a morții și am fost înviați împreună cu Cristos la o nouă viață, la viața în Duhul, a libertății față de păcat și a sclaviei față de dreptate. Modul în care nu ne dăm mădularele noastre ca instrumente ale păcatului este prin a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu. De fapt ne dezbrăcăm prin îmbrăcare cu altceva. Îmbrăcarea noastră cu lucrurile care ne sunt oferite în Hristos este cauza, iar dezbrăcarea de omul cel vechi este efectul.
Dreptatea lui Dumnezeu
Caracterul drept al lui Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatul și să-l lase pe făptaș nepedepsit. Dacă noi oamenii suntem indignați ori de câte ori cineva, deși vinovat, scapă nepedepsit și avem în noi înșine acest spirit justițiar care cere să se facă dreptate, cu cât mai mult ne așteptăm de la un Dumnezeu care ni S-a revelat pe sine ca fiind infinit în dreptate, să nu treacă cu vederea și să nu lase nepedepsit păcatul. Dovada bunătății lui Dumnezeu constă în aceea că el nu scuză și nu lasă nepedepsită nici o faptă rea. Noi, oamenii, înțelegem greșit termenul de bunătate. Avem două feluri de măsură, am vrea ca faptele noastre rele să fie trecute cu vederea, însă nu mai gândim la fel în privința faptelor rele ale altora. Orice păcat izvorăște din nesupunerea față de Dumnezeu și din revoltă față de ordinea pe care El a stabilit-o în univers. Ne naștem rebeli și nu vrem să dăm socoteală nimănui. Vrem să ne fim nouă înșine propriul Dumnezeu. Omului nu-i place să-i spui că este neputincios, că faptele și meritele sale nu câștigă favoarea lui Dumnezeu. Aceasta este religia omului care în esență se înalță tot pe sine. „Religia lui Dumnezeu” este însă pentru cei care se văd lipsiți de merite proprii, care se văd pierduți prin ei înșiși. Suntem ca acel om care este în adâncul mării și care va striga după ajutor doar atunci când și-a consumat orice energie și și-a pierdut orice speranță de salvare prin propriile sale puteri. Domnul Isus ne-a înlocuit pe noi în moartea pe care o meritam pe drept. El S-a interpus între Dumnezeu și om. Crucea este locul unde Dumnezeu a acționat într-un mod drept în privința păcatului oamenilor. Crucea ne arată de asemenea cât de serios tratează Dumnezeu păcatul.
Stând ferm ancorați în adevărul Evangheliei
Circumcizia era un ritual prin care cineva era plasat în poporul fizic al lui Dumnezeu. Reprezenta separarea de necurăție și dedicare față de Dumnezeu. Însă ea era doar o imagine care arăta spre adevărata circumcizie, cea a inimii, de care vor avea parte toți cei care aparțin poporului spiritual al lui Dumnezeu. Viața în Noul Legământ nu funcționează după reguli exterioare, ci ea constă într-o inimă nouă, transformată, regenerată.