Avertizare împotriva apostaziei (2)

Nicu SotirSunt de acord cu D. A. Carson că apostazia este diferită de cădere. Căderea are de obicei în vedere aspectele morale - iar pentru ei mai este cu putință. Și avem cazul curvarului din Corint, de exemplu. A fost o șansă pentru el, iar în 2 Corinteni Pavel vorbește despre el ca fiind reabilitat. A primit harul acesta și s-a pocăit. Aici, în cazul apostaților, nu cred că are în vedere aspectele morale. Apostazia nu are de-a face cu moralitatea, ci are de-a face doar cu doctrina, când un om respinge aspectele doctrinare cu privire la Hristos, cu privire la creștinism - și nu mai există nicio șansă.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Trei oameni acceptați de Dumnezeu
Ceea ce face diferența cu privire la închinarea omului este inima nouă, iar credința este tocmai efectul unei astfel de inimi noi. Pentru că sunt foarte mulți oameni care se închină, care se duc la închinare... Însă dacă nu au o inimă nouă, închinarea aceea este egală cu zero. Poți să te duci și să pupi toate moaștele din lume, închinarea aia e egală cu zero... Sunt foarte mulți oameni în mișcarea evanghelică, din păcate, care cred că mersul acesta la biserică, că ai crescut așa de mic, că citești Biblia, că faci chestia aia, că te-ai botezat chiar... Dacă nu ai o inimă nouă, dacă nu este o inimă nouă în tine, atunci faci degeaba toate lucrurile alea! Iar credința este efectul inimii noi! Nu poți să vorbești despre credință, o credință reală, autentică, dacă nu ai o inimă nouă. Credința vine prin regenerarea pe care Duhul lui Dumnezeu o produce în noi. El trebuie să ne schimbe dispoziția noastră rea într-o dispoziție bună pentru ca astfel să putem să credem și să ne pocăim. Credința este efectul regenerării.

Avertizări și încurajări pentru cei care iau parte la comunitatea casei lui Dumnezeu
În momentul în care un necredincios vine în contextul bisericii, experimentează o eliberare de lume. Iese din lume și harul lui Dumnezeu lucrează în el și experimentează o curățire. Însă faptul că se întâmplă lucrul acesta, așa cum s-a întâmplat și cu Israel, nu înseamnă că au și intrat în țara promisă. Și tot așa sunt unii care vin în bisericile evanghelice de astăzi și nu cred în Isus Cristos ca Domn!

Avertizare împotriva apostaziei
S-ar putea să știți despre învățătura despre neprihănirea lui Hristos - despre această dreptate care este imputată de Dumnezeu celui păcătos prin ceea ce Hristos a făcut. Dar cel care este cu adevărat matur a pus în practică lucrul acesta, l-a experimentat. S-ar putea ca și în vremurile noastre să fie prin biserici oameni care să spună: „Da, da, eu știu foarte bine despre această doctrină a îndreptățirii prin credință, despre această imputare a dreptății lui Hristos, știu foarte bine lucrurile acestea.” Și autorul spune: „OK. Știi lucrurile acestea intelectual. Dar le-ai experimentat în viața ta? Le-ai pus în practică? Sunt trăite în viața ta?” Pentru că, dacă nu sunt trăite în viața ta, nu ești în niciun fel deosebit sau diferențiat de ceilalți. Ești tot un copil. Nu există maturitate în tine. Maturitatea vine prin experiență, prin trăirea acestor adevăruri. Maturitatea vine prin Isus, prin jertfa Lui, prin Noul Legământ pe care El îl aduce - și Vechiul Testament vorbește despre asta din scoarță-n scoarță; profeții vorbesc foarte mult despre asta în momentul în care introduc Noul Legământ. Renunțați la Vechiul Legământ și mergeți spre Noul Legământ.

Cristos, Preotul desăvârșit
Omul nu e mântuit prin faptele lui, pentru că el niciodată n-ar putea să se ridice la statutul la care S-a ridicat Isus, nici măcar în umanitatea Lui. De aceea Isus, care este Dumnezeu, a trebuit să vină.

Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.

Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.






