Îți dai seama cum ar fi pentru un evreu? „Cum? Stai puțin, că în fiecare an abia așteptăm ziua ispășirii... E o zi națională, în care preotul aduce pentru păcatul lui și pentru păcatul familiei acea junincă sau acel animal, după care pentru întregul popor - și se întâmplă asta în fiecare an! Dacă nu s-ar întâmpla asta în fiecare an, înseamnă că nu am asculta de Yahve și ar trebui să fim consumați de mânia Lui! În fiecare an trebuie să se întâmple asta! Animal după animal, sânge - mult sânge - care trebuie să curgă!” Și autorul Epistolei către Evrei spune că Isus nu a trebuit să facă asta decât o singură dată. Și, spre deosebire de ei, de evrei, de preoții aceia care slujeau în mod continuu la templu și animal după animal după animal era sacrificat - și nu obțineau absolut nimic, Isus obține o răscumpărare VEȘNICĂ.
Uneori pentru a deveni responsabili avem nevoie de o revelație superioară sau de conștientizarea reală a motivației. Uneori trebuie să realizăm că există ceva în noi și trebuie să fim motivați față de ceea ce este în noi și să devenim responsabili.
Nouă ni s-a făcut parte de mare har și de aceea autorul spune să ne închinăm Lui într-un mod care Îi este plăcut, cu reverență și cu frică. Și ce îi place lui Dumnezeu? Credința. Trebuie să I te închini lui Dumnezeu cu credință. Credința nu este religia, nu despre aceasta vorbește aici, ci despre acea încredere neclintită în Dumnezeu, care este invizibil, dar care lucrează atât de vizibil în viața ta. Acea încredere în El în viața de zi cu zi, mâine, poimâine, răspoimâine... Acea credință. În felul acesta să te închini. Mulți se închină fără credință - și uneori noi ne închinăm de asemenea fără credință. Dar ceea ce Îi place lui Dumnezeu nu e doar o închinare... ci o închinare care să Îi placă Lui, acea închinare, cu credință. Pentru că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.
Dumnezeul nostru este Același, ieri, azi și în veci. Același Dumnezeu care a dat Vechiul Legământ și a cărui voce oamenii aceia nu o putea îndura, același Dumnezeu care I s-a arătat lui Moise într-un tufiș care ardea și nu stingea, același Dumnezeu este și în Noul legământ. Același. Unii se uită la Vechiul Testament și spun: „A, Dumnezeu în Vechiul Testament e așa, Dumnezeu în Noul Testament e așa...” Nu, e același Dumnezeu! Dar știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce ne apropiem diferit de El? Știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce putem să intrăm în prezența Lui? Isus, Fiul Său. Asta e tot ce a schimbat ecuația. Nu omul păcătos. Omul e același. Ce schimbă viața unui om și modul în care el se relaționează lui Dumnezeu este Isus. Despre asta e Noul Legământ. Noul Legământ este despre Isus.
Tocmai pentru că jertfele aduse în vechiul legământ nu puteau îndepărta păcatul, conștiința rămânea vinovată, iar anual, ceea ce trebuia să fie o sărbătoare aducea aminte de fapt de problema păcatului, care nu putea fi iertat. Nici nu pot să nu mă gândesc la contrastul pe care-l trăim noi astăzi ori de câte ori stăm la cina Domnului, așa cum spuneam. Păcatul a fost iertat; celebrăm această mântuire care este perfectă.
De ce este nevoie de un nou legământ? Pentru ca acei care sunt chemați să poată primi moștenirea veșnică promisă. Dacă nu ar fi venit un nou legământ, dacă nu ar fi avut loc această moarte a lui Isus, acei care au fost chemați nu puteau să moștenească viața veșnică promisă.
Lucrarea preoților in Vechiul legământ nu se termina niciodată. Doar lucrarea unui singur preot a fost o dată pentru totdeauna - și acesta este Cristos.
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști.
Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora.
Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa.
Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
