Inima, fundamentul investiției spirituale în copii
Nicu SotirNu poți schimba tu inima copilului tău. Doar harul lui Dumnezeu o face. Dar tu îl poți pregăti și îl poți asista să-L caute pe Dumnezeu și să-și vadă inima depravată.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Eșec moral în mijlocul religiozității
Cele mai mari probleme ale noastre nu sunt cu lucrurile care vin din exterior, ci cu lucrurile care vin din interiorul nostru. Isus zice: „Nu lucrurile care vin din afară strică pe om, ci ceea ce iese din interior - aceea strică pe om.” Regele Isus este cel care aduce rezolvarea păcatului. Este singura soluție. El este singura scăpare, El este singura Cale, El este singurul care poate să îndrepte viețile noastre, singurul care poate să rezolve comportamentul nostru exterior prin rezolvarea problemelor noastre interioare.
Jumătăți de măsură – Ghedeon
Ghedeon ne arată, din păcate, ce înseamnă o slujire coruptă față de 2 stăpâni: Dumnezeu și propriile interese. Iar, din păcate, în cazul lui, finalul este idolatrie. Vedem în această relatare despre Ghedeon doi Ghedeoni: unul care este temător și dependent de Dumnezeu și care Îl slujește cu credință, iar în a doua parte vedem un Ghedeon arogant, independent, care se bazează pe puterea lui și slujește propriilor interese. Isus este Adevăratul Eliberator și care face lucrarea Tatălului cu integritate și fără șovăială. Isus vine și face lucrarea Tatălui de la A la Z. În loc să se răzbune, în loc să cheme legiuni de îngeri, El înfăptuiește tot ce trebuia să înfăptuiască. Isus nu slujește cu jumătăți de măsură și nu-și caută propriile interese, ci face voia Tatălui. Ceea ce Ghedeon n-a putut să facă și în lucrarea în care Ghedeon nu a fost perseverent, Îl vedem pe Isus, adevăratul Ghedeon, care face lucrarea lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Și Isus, de la început până la sfârșit, a fost dependent de Tatăl Lui în tot ceea ce a făcut. Acesta este modelul nostru. Isus ne redă ceea ce Ghedeon n-a putut să facă. Ghedeon este o avertizare pentru fiecare dintre noi. Putem să avem credință adevărată, să fim implicați în lucrarea lui Dumnezeu, însă cu toate acestea să fim conduși de agenda noastră și să ne purtăm în moduri care de multe ori strică scopurile lui Dumnezeu. Întrebarea este: ești tu 100% pentru Împărăția și scopurile lui Isus? Pune-ți credința în Isus, care a îndeplinit în totul lucrarea Tatălui. Probabil că acest ecou al Aceluia care vine să împlinească lucrarea Tatălui de la început până la capăt este momentul crucii, când spune: „S-a sfârșit. Am isprăvit ce trebuia să isprăvesc. Lucrarea Tatălui am împlinit-o.” Și a împlinit-o, pentru că eu și cu tine nu o putem împlini, nu o putem împlini în niciun fel. Ghedeon este exemplul perfect că nu putem împlini. Dumnezeu este Cel care poate să ne dea har și Duhul Lui este Cel care poate să intervină în viața noastră și să facă să facem lucrările Tatălui. Dar, înainte de toate, trebuie să-ți pui credința în Isus, pentru că El este Cel care a isprăvit. Trebuie să te pocăiești și să crezi în Isus.
Influența unei mame credincioase
Dacă vrei să fii o mamă credincioasă care își influențează copiii, primul element la care trebuie să te gândești este că trebuie să se vadă credința ta. Cei din jurul tău trebuie să vadă că există o credință autentică, neprefăcută. Nimeni nu poate să transmită mai departe ceea ce nu posedă. Nu ai cum. Dacă tu nu cunoști evanghelia cu adevărat, nu ai cum să transmiți evanghelia cu adevărat. Dacă credința ta este una prefăcută, una artificială, asta este ceea ce vei transmite mai departe copiilor tăi. Modul în care Eunice a prezentat Scriptura copiilor ei a fost în așa fel încât să-L cunoască pe Cristos. În momentul în care prezinți Scripturile copiilor, dacă sunt doar niște ore de moralizare, de etică, să devină din ce în ce mai morali... Nu ăsta e scopul investiției. Nu ăsta e scopul, să devină copiii noștri mai buni. Scopul pentru care le punem copiilor Scripturile în mâini este să-L cunoască pe Isus Cristos. Dacă ajung în iad, doar că au fost niște adolescenți și niște tineri mai buni decât alții din contextul lor - dar ajung în iad, degeaba am petrecut tot timpul acela să vorbesc despre ce grozav e să fii creștin. Subliniați lucrul acesta! În momentul în care prezentăm Scripturile copiilor, trebuie să-L vadă pe Cristos, trebuie să vadă neprihănirea lui Cristos, trebuie să vadă crucea lui Cristos. Trebuie să vadă că ei sunt depravați și că sunt răi și că nu sunt buni de nimic și că au nevoie de Isus. Asta trebuie să vadă copiii.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.