Cuvântul cucerește Samaria în ciuda necredinței unora

Petru, fără Ioan, petrece timp cu sfinții din Lida și Iafo îngrijindu-se de toate nevoile lor. Acolo, surprinzător este vizitat de Domnul și de mesageri de seamă din Cezareea. Petru este chemat în casa un centurion. Corneliu, unul care este dintre neamuri, aude despre Dumnezeu și începe să se teamă de Dumnezeu într-un mod în care ar fi trebuit să o facă un evreu. El nu se duce la templu, el nu face demersurile pe care le face un evreu. Cu toate acestea, rugăciunile și milosteniile lui, ne spune Luca, au fost primite ca o jertfă de Dumnezeu. Deși Corneliu nu L-a căutat în termenii evreiești, ai Legii, pe Dumnezeu, Dumnezeu primește într-un fel căutarea aceasta a lui Corneliu prin rugăciune, milostenii, și Dumnezeu îi trimite un înger care să îi confirme un lucru: „Corneliu, tu mă cauți pe mine, ok, dar Eu te caut pe tine. Faptul că Eu te caut pe tine e mai important decât faptul că tu mă cauți pe mine”. Și în acest text se împlinește Romani 10: Oare cum pot oamenii să audă fără ca cineva să le spună Mesajul, iar cel care era trimis să spună mesajul lui Corneliu era Petru.

Nicu Sotir

Teologia lui Luca este că biserica se naște prin Cuvânt, este transformată prin Cuvânt și crește prin Cuvânt. Accentul evanghelistului în capitolul 6 nu este pe alegerea unor lideri, ci pe numărul ucenicilor care se înmulțea, pentru că Cuvântul înaintea. În mijlocul acestui apogeu al lucrării Cuvântului în Ierusalim apare cel mai aprins conflict la vechiul templu de până acum. Discursul lui Ștefan se învârte în jurul templului și al prezenței lui Dumnezeu. Slava Lui nu mai este văzută în vechiul templu, ci în noul templu, pentru că se găsește în persoana lui Isus, care este Piatra din capul unghiului (Fapte 6:14).

Nicu Sotir