Cuvântul Domnului – contrazis de evrei și crezut de neamuri
Radu OrosPrin Saul, zis și Pavel, Cuvântul Domnului se răspândește atât la evrei, cât și la neamuri, în fața opoziției crescânde din partea celor dintâi și în favoarea din ce în ce mai evidentă a celor din urmă.
Alte resurse
Ce s-a întâmplat după cele două rusalii?
Cuvântul Domnului înainta și era mai răspândit ca niciodată. Când? Când oamenii sunt mândri și aroganți, plini de glorie pe dinafară, dar putrezi de viermi pe dinăuntru. Când lideri precum Petru nu au credința că Domnul a făcut astfel de lucruri în viața lor. Când biserica, cea care se roagă cu înflăcărare, îi spune unei adolescente: „Ai înnebunit? Cum să ne răspundă Domnul la rugăciuni?”. Când astfel de lucruri se întâmplă, Cuvântul lui Dumnezeu înaintează.
Cuvântul cucerește Cezareea: Rusaliile neamurilor
Discursul lui Petru este despre moartea și învierea lui Isus (10:39b-40). Această moarte este descrisă în mod tipic. Petru îi implică pe oponenții lui Hristos și implică blestemul spânzurării pe un copac: „L-au ucis spânzurându-l de un copac” (10:39). Ca și în celelalte discursuri, Petru subliniază că Dumnezeu l-a înviat pe Isus. Apoi apostolul continuă să explice locul important al unui grup restrâns de martori la înviere. „El nu a fost văzut de tot poporul, ci de martori pe care Dumnezeu îi alesese deja - de noi, care am mâncat și am băut cu El după ce a înviat din morți” (10:41). El vorbise deja despre martori la lucrarea lui Hristos (10:39a) Și discursul lui Petru este despre Isus cel înviat. O caracteristică unică a predicii lui Petru este faptul că Isus chiar a mâncat și a băut cu apostolii după învierea Sa (10:41). Evanghelia după Luca este singura care consemnează acest fapt (Luca 24:41-43), iar pentru Luca trebuie să fi fost una dintre „multele dovezi convingătoare că Isus era viu” (Fapte 1:3). Polhill: „Acest accent ar fi fost deosebit de important în predicarea către neamuri precum Corneliu, pentru care ideea unei învieri trupești era un concept nou (cf. 17:18).” Dar a fost o dovadă valoroasă și pentru evrei; Longenecker: „deoarece în gândirea evreiască îngerii și aparițiile nu pot mânca și bea, fiind lipsiți de tract digestiv.”
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.