Așa Tată, așa Fiu
Nicu SotirDragilor, adevărul este acesta: că Dumnezeu nu-și împarte gloria cu nimeni. Când Dumnezeu are în plan să facă ceva, o face, pentru că El vrea, pentru că Lui Îi place, și ceea ce face Îi aduce glorie doar Lui și Numelui Lui. Ascultați un sfat: Niciodată nu vei crește în har dacă te gândești că într-o anumită măsură, nu știu cum, îi vei face tu o favoare lui Dumnezeu.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
O sancțiune severă
Unii au spune că lumea aceea era mult mai dificilă decât lumea în care trăim noi astăzi. Părerile sunt împărțite. Însă de la început pot spune un lucru: cu singuranță sunt mult mai multe lucruri astăzi care te pot compromite și te pot subjuga decât erau în vremea aceea. Cu alte cuvinte, în vremea noastră există mult mai multe posibilități de a-ți face idoli decât în vremea aceea. Este falsă ideea că într-o lume ca a noastră trăim mai liberi decât cum au făcut-o alți semeni de-ai noștri în alte veacuri. Nu vă înșelați. Lumea de astăzi, în care tu și eu trăim, poate să devină o lume foarte provocatoare, datorită idolilor pe care îi propune și fiecare dintre noi putem să devenim robii fie unor persoane, fie unor lucruri, fie unor principii atât de ușor. Astăzi, este mult mai ușor să devii rob al anumitor lucruri, idealuri, oameni, decât a fost în lumea aceea.
Isus, superior îngerilor
Cum a devenit moștenitor Isus? Printr-un Nume pe care Și l-a câștigat. Cum a devenit mai concret moștenitor? Prin moartea și învierea Lui. Prin faptul că a fost ascultător de Tatăl până la moarte de cruce. Acea moștenire este identitatea ta. Și tu ești slujit de îngeri pentru că ești în Moștenitor - și Numele Lui ți-a fost ție atribuit. Ce poate fi mai frumos decât lucrul acesta? Noi, care am fost creați mai prejos și inferiori într-o anumită măsură față de îngeri, suntem slujiți de ei. De obicei, cel inferior slujește celui superior, nu? Până la urmă, cine este inferior și superior? Cine e mai mare? Vedeți că noi de foarte multe ori gândim termenii Scripturii și facem comparațiile având valorile acestea ale lumii, dar în momentul în care Scriptura vorbește despre toate acestea, vorbește într-un mod diferit - iar datoria noastră este să vedem și să subliniem această coerență a Scripturii și această logică a Scripturii. Noi trebuie să avem o astfel de logică. Acestea sunt lucrurile pe care le citim, în care credem și care ar trebui să ne ghideze și să ne motiveze viața.
Isus, superior revelației trecute, a Vechiului Testament
În al patrulea volum din Narnia, „Prințul Caspian”, C.S. Lewis prezintă o întâlnire și o discuție memorabilă dintre leu, Aslan, și Lucy. Lucy, căreia îi plăcea foarte mult să se răsfețe de prezența leului, aleargă către el, îl îmbrățișează și spune: „Aslan, ești mai mare!” „O, asta din cauză că tu ai crescut, micuțo!” răspunde el. „Nu pentru că tu ești mai mare?” „Nu sunt. Însă în fiecare an în care tu crești, mă vei vedea mai mare.” După fiecare an care se scurge din viața noastră, imaginea noastră despre Hristos crește. Lucrurile pe care nu le-am văzut anul trecut, acum cinci ani, acum le vedem. Iar pe unele nu doar că le vedem, dar le înțelegem și le experimentăm în viața noastră la un nivel la care nu le-am mai experimentat poate cu ceva timp în urmă. Hristos a crescut în ochii noștri. El este același, neschimbat, însă ceea ce s-a schimbat este perspectiva noastră.
Cu privirea ațintită la Isus
Încă de la începuturi, viața pentru cei credincioși nu a fost ușoară. Luptele acestora au fost de naturi diferite - uneori din interiorul lor, alteori din exterior. Când vorbim despre aceste lupte exterioare pe care acești credincioși trebuiau să le ducă zilnic, ele veneau de pe două fronturi: atât de la romani, cât și de la frații lor evrei.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.