Acadeaua

(câteva gânduri după citirea capitolului 4 din Iona)

Avem tendința să citim o astfel de relatare și să strâmbăm din nas, deși în inima noastră știm prea bine: O, cât de mult ne identificăm cu Iona! Nu trebuie să fii nu știu ce misionar sau nu știu ce aventurier creștin pasionat de binefacere pentru a-ți regăsi urmele pașilor în cele ale profetului. Există o cale bătătorită a nemulțumirii și a răzvrătirii față de Dumnezeu pe care o străbatem noi toți. Unii dintre noi se pierd pe acestă cale și nu mai găsesc calea de întoarcere, însă alții răzleți, când se mai zăpăcesc cu firea, ajung să guste din nou veninul ei.

Recunosc cu ușurință vocea copilului în profet: Da, fac bine că mă mânii … și mă gândesc că este o oglindă mult prea clară pentru a nu-mi vedea chipul meu de adolescent nemulțumit și supărat. După o introspecție generoasă și profundă poate că nu mă văd asemenea profetului stând în fața Tatălui, supărat că mi-a căzut acadeaua, dar nu se cade să nu număr situațiile recente în care am plecat bosumflat că nimeni n-a băgat în seamă reflecțiile și sclipirea mea de tip Jean Calvin. Nu pot să nu apreciez faptul că măcar Iona a stat la o stare de vorbă cu Dumnezeu sau că s-a rugat, spre deosebire de mulți dintre noi care tăcem chitic. O, bineînțelesc că sunt mai neprihănit decât Iona, când nici măcar nu știu făgașul și semnificația a ceea ce a făcut el. În fine, pare că am deviat de la subiect… nu ar fi prima oară… dar realitatea tristă rămâne și mă macină: Ce să fac cu acestă atitudine puerilă și infantilă de nemulțumire și egocentristă atât de caracteristică nouă, muritorilor? Cum să evadez zilnic de pe acestă cale a insatisfacției și a bodogăniei? Prin faptul că regăsesc și în alții virusul nu mă îndepărtez de această boală. De ce trebuie să mă agăț? Cred că ar trebui să încep să navigez către o altă discuție de acest tip, dar de cu totul o altă natură, dintr-o grădină a orașului sfânt: Ghetsimani. Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci voia Ta! (Luca 22:42) Ce contrast covârșitor! Cum a putut face Isus o astfel de afirmație? Simplu de remarcat pentru mințile noastre așa de educate și antrenate de logică: voia Ta … Isus a înțeles voia Lui. Acesta trebuie să fie linia de start! Pentru astăzi, acadeaua e delicioasă chiar și de pe jos … știe El mai bine de ce a trebuit să cadă!