O teologie biblică a învierii din morți
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
O zi plină de sarcini
„Dumnezeu, în suveranitatea Lui, alege să Îl aducă la viață pe Isus în prima zi a săptămânii. Dumnezeu este la lucru pentru ultima oară, după care Se odihnește în Hristos. În momentul în care Isus este adus la viață, planul de răscumpărare al lui Dumnezeu este, într-un anumit fel, împlinit. Împreună cu El, și noi ne odihnim atunci când credem în jertfa lui Isus. [...] Vă provoc astăzi și e o provocare pe care mi-o transmit și mie din nou și îmi aduc aminte de aspectul acesta, că un ultim lucru pe care Isus l-a spus înainte să plece de pe pământul acesta a fost ca să merg să propovăduiesc Evanghelia, să fac ucenici și să-i învăț toate lucrurile pe care Tatăl mi le descoperă mie. Nu e doar pentru cei unsprezece. Nu, este un cuvânt pentru noi toți: să mergem și să facem lucrul acesta.”
Cele șapte ecouri ale Golgotei
Legea a fost împlinită așa cum nu a mai fost niciodată împlinită prin ascultarea Sa până la moarte, și încă moarte de cruce. Răscumpărarea este completă în punctul acesta. Ceea ce Dumnezeu a început în Geneza, adică la început, termină în Ioan, adică pe cruce. În momentul acela Dumnezeu are un Sabat - Se odihnește. Și odată cu El și noi toți, care ne încredem în lucrarea și persoana lui Isus, ne odihnim de încercările, străduințele și faptele noastre în căutarea favorii divine - „S-a sfârșit!”
Unicitatea morții lui Isus
În momentul în care Isus a venit ca Mare Preot, umbrele s-au dus. Moartea lui Isus a deschis un acces proaspăt către Dumnezeu și a anulat sistemul de jertfe al Vechiului Testament și preoția. Iar când acest lucru s-a întâmplat, când Isus a ratificat Noul Legământ, Vechiul Legământ a fost abolit. În momentul în care Isus vine ca Mare Preot, El nu este doar Mare Preot, ci El este și jertfă.
Între procese – Matei 26-27
Pilat a crezut că apa spală sângele. Ceea ce nu a înțeles el este că doar sângele spală sângele. Doar sângele lui Hristos spală vinovăția de pe mâinile noastre. Inocența care protestează nu salvează pe nimeni. Însă inocența care salvează este cea a lui Hristos.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.