An: 2019
Înapoi la dragostea dintâi
Într-o bună zi, vei sta la judecată înaintea Domnului și vei fi responsabil pentru cum ai trăit în comunitățile în care Domnul te-a pus.
Noblețea suferinței
Credincioșii din orice vreme au suferit și suferința nu e un lucru nou. Credinciosul nu este scutit de suferință. De fapt, mesajul Noului Testament este că dacă ești scutit de suferință, dacă nu există suferință în viața ta, s-ar putea să fii un „copil al mâniei” - să nu fii copilul lui Dumnezeu. Petru spune că în viața celui credincios trebuie să fie suferință. „Suferința este semnul distinctiv al creștinului autentic. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui. Luther a socotit suferința ca fiind una din caracteristicile adevăratei biserici. Ucenicia înseamnă loialitate față de Cristos, care a suferit, și de aceea nu ar trebui să surprindă pe nimeni că toți creștinii sunt chemați să sufere.” (Dietrich Bonhoeffer) Așa cum aurul e purificat de foc, tot așa focul persecuției purifică credința creștină și caracterul credinciosului. Fraților, vreți să nu vă lipsească nimic? Fraților, vreți să fiți desăvârșiți și întregi? Fraților, vreți ca răbdarea voastră să ducă la desăvârșire lucrarea pe care Dumnezeu v-a încredințat-o? Atunci priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.
Biserica, Adevărul și tolerarea păcatului
Una dintre problemele majore ale bisericii secolului 21 este înțelegerea greșită și inexistența disciplinării în biserică. Oameni care trăiesc în păcat, oameni care își permit lumea, oameni care nu se pocăiesc și nu arată în niciun fel pocăință și îndreptare în viața lor - și biserica stă pasivă și privește toate lucrurile acestea; nu intervine. Biserica trebuie să fie serioasă cu lucrurile acestea. Biserica nu poate să se joace cu lumea, nu poate să se joace cu păcatul.
Relații în familie transformate prin Hristos
Chemarea soției de a se supune soțului nu este una care să o desconsidere. Sau că ea este proprietatea soțului și că nu are niciodată nimic de spus. Pe seama Cuvântului s-au făcut de-a lungul anilor foarte multe abuzuri. Cuvântul nu încurajează rolul soțului ca fiind unul dictatorial, el fiind cel care taie și spânzură. Bărbatul și femeia au fost creați ca fiind egali în valoare, însă cu roluri diferite. Faptul că Fiul se supune Tatălui nu înseamnă că îi este cumva inferior. Nu este o supunere orbească. Atunci când soțul depășește limitele ascultării de Domnul, soția dimpotrivă este chemată să nu se supună. În acest caz, autoritatea mai importantă pentru soție este Domnul și asculatarea de El. Știți care este problema noastră? Că citim partea verestului care i se adresează celuilalt. Știți ce demonstrăm atunci când facem lucrul acesta? Că vrem ca celălalt să ne slujească, celălalt să se jertfească, celălalt să-și îndeplinească responsabilitatea, și oh cât de bine știm care îi sunt aceste responsabilități!!!
Iubirea adevărată nu tolerează chiar tot
Cum se poate ca unei biserici cu atât de multe calități să-i lipsească tocmai decența?
Mort, dar cu un trecut glorios
Poți să ai numele scris în registrul celei mai renumite biserici din lume, o biserică vorbită de bine în orice colț al lumii, dar dacă nu ai numele scris în Cartea lui Dumnezeu și nu umbli la pas cu Duhul lui Dumnezeu, totul e pierdut.
O biserică mică în ochii lumii, dar mare în ochii lui Dumnezeu
Când sunt probleme, apar și oportunități. Orice problemă din viața noastră trebuie s-o vedem ca pe o nouă oportunitate pe care Dumnezeu ne-o oferă. În felul acesta credincioșii au văzut mereu încercările și necazurile. Orice problemă, orice încercare, orice necaz, este doar o altă oportunitate pe care Dumnezeu ne-o dă, să-L cunoaștem pe El mai bine, să-L prezentăm pe Isus altora. Depresia, întristarea, orice fel de încercare, este o oportunitate de a trăi pentru Isus și de a-L arăta pe Isus altora. Persecuțiile, în momentul în care niște colegi de muncă te jignesc pentru că ești credincios, sunt niște oportunități pe care Dumnezeu ți le dă, ocazii de a trăi pentru El. Isus are autoritate, are cheile să deschidă orice inimă, are cheile să deschidă orice regiune. Neamurile nu au avut credință în ei înșiși - au avut nevoie de Isus, care să vină să deschidă o ușă și care să le dea credință. Isus este Cel care deschide. Omul nu poate să deschidă, omul nu poate să se mântuiască pe el însuși. Omul nu poate să creadă. Are nevoie de Isus să vină să deschidă ușa și să-i dea credință. Isus are puterea pentru transformarea fiecare credincios parte a poporului Său. El are autoritatea nu doar să mântuiască, nu doar să penetreze inima unui om și să-i dea credință, ci are putere să transforme pe cineva după chipul Lui. El oferă mântuire și El transformă pe un om după chipul Lui. El are puterea aceasta, El are autoritatea de a face lucrul acesta. Este un cuvânt plin de încurajare pentru biserica de astăzi: „La muncă! La evanghelizare! Cristos are toată autoritatea, în cer și pe pământ. El este Acela care ne trimite. Nu uita, turmă mică, Păstorul are în vedere și transformarea ta după chipul Lui. Vei străluci precum fața Lui cea sfântă.”
Stăruința în rugăciune și relația creștinului cu cei din afara contextului credinței
A veghea în rugăciune cu mulțumire pleacă de la prezumția că avem tendința de a ne abate de la o atitudine mulțumitoare atunci când ne rugăm. Implică de asemenea depunerea unui efort conștient și disciplinat în a fi mulțumitori. Noi zicem de multe ori: „Dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorința cutare, atunci aș fi și eu mulțumitor.” Sau: „Dacă nu aș trece prin suferința sau încercarea aceasta, atunci aș putea și eu să nu mai cârtesc și să fiu mulțumitor.” Creștinii de-a lungul secolelor nu au avut o viață ușoară. Există un vicleșug pe care mulți predicatori l-au folosit și încă îl folosesc atunci când îi cheamă pe oameni să se pocăiască. Le promit oamenilor că dacă s-ar pocăi, atunci toate problemele lor s-ar rezolva și viața ar fi un rai pe pământ. Aceasta este o mare ticăloșie, este o falsă evanghelie. Mulțumirea în rugăciune ne îndreaptă privirea înspre purtarea de grijă a lui Dumnezeu din trecut și ne întărește credința cu privire la prezent și viitor. Mulțumirea ne ajută să recunoaștem că nu știm întotdeauna ce este cel mai bine pentru noi și ne arătăm disponibili ca Dumnezeu să își îndeplinească cu noi scopurile Lui mai înalte și mai bune.
Pocăința, singura speranță pentru o biserică apatică
După tot întunericul pe care-l vezi în biserică și cât de dur vorbește Isus, El zice: „Eu îi mustru și îi disciplinez pe cei pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă deci și pocăiește-te.” Versetul acesta vine ca o speranță de care oamenii aceștia se pot agăța, care o ancoră. Cuvintele acestea oferă speranță. Isus le cere să se pocăiască, să se întoarcă de la păcatele lor cu fața spre Dumnezeu și să realizeze că Isus este Martorul Credincios și Adevărat, că El este Dumnezeu, El este singurul care autentifică și confirmă Cuvântul lui Dumnezeu, că El este Capul, Începutul noii creații, și doar prin El pot să stea. Ei trebuie să se pocăiască, să se întoarcă la Isus și să creadă. Trebuie să se pocăiască și să creadă. E un cuvânt nu doar pentru biserica din Laodiceea, ci e un cuvânt și pentru bisericile din secolul XXI. E un cuvânt care termină într-un ton individual: să recunoști că ești departe de acest martor credincios și să te pocăiești. Să recunoști, să realizezi că Isus este îndelung răbdător și că nu te-a judecat, nu te-a făcut una cu pământul încă, și te așteaptă să te întorci la El. El este singurul care poate să dea viață. Iar promisiunea este fenomenală: că vom sta cu El la masă.
Salutări și îndemnuri de încheiere
Parcă îmi imaginez cum s-au întâmplat lucrurile. Ap. Pavel le împărtășește colegilor săi de lucrare că intenționează să le trimită o scrisoare celor din Colose. Și aceștia zic: „Salută-i pe frați și din partea mea!” Ap. Pavel era ca o carte deschisă, nu era un om ascuns. Și un model pe care îl văd la acești lucrători și pe care-l găsesc foarte biblic, este ideea de echipă de slujire, de parteneriat în lucrare. Ca lider ai nevoie de a te plasa într-un grup de slujitori. De a-ți deschide inima și de a da socoteală. Ideea de guru spiritual, de a fi un lup singuratic care are doar ce să ofere altora și care nu are nevoie de alți oameni de la care să și primească este una extrem de periculoasă.
Seria „Viața creștină în mediul urban” (1 Corinteni) – Introducere
Din 8 septembrie 2019, începem seria „Viața creștină în mediul urban”, o serie de predici din 1 Corinteni. Vă așteptăm să ne însoțiți! (Muzică fundal: bensound.com).
