An: 2019
Salutările unui slujitor recunoscător
Cristos a dat bisericii, a îmbogățit biserica și le-a dat credincioșilor daruri. Iar darurile acestea se întâmplă în contextul bisericii. Foarte mulți, chiar și în România, se plimbă și se întâlnesc prin casele oamenilor și fac tot felul de lucruri și acolo „Duhul lui Dumnezeu se manifestă”... Dar Pavel ne învață aici un principiu: Dumnezeu dă daruri și lucrurile acestea se întâmplă în cadrul bisericii și nu în afara ei. Niciun credincios nu poate afirma că lui îi lipsesc daruri spirituale. Să ne încredem fără șovăire în dorința și abilitatea lui Dumnezeu de a-Și schimba biserica Lui din locul acesta după chipul lui Cristos.
Evanghelia, sursa rezolvării oricărei dezbinări
Doar crucea poate schimba un om. Doar crucea îl poate transforma pe un om. Atât. Punct. Vrei să-l ajuți pe un om să se schimbe? Vrei să-l ajuți pe un om să se transforme? Nu contează ce terapie folosești; poți să te gândești la cea mai perfecționată terapie: dacă nu are cruce, mesajul crucii și mesajul evangheliei, omul acela va intra într-o dramă mai mare decât cea de dinainte. Nu contează ce filosofie ai, nu contează la ce școală ai fost, nu contează care sunt argumentele tale umaniste, nu contează pe ce îți bazezi rațiunile. Dacă nu există crucea lui Cristos în conținutul a ceea ce tu spui, nu ai cum să ajuți pe absolut nimeni și nu te poți ajuta pe tine însuți. E degeaba. Doar în evanghelie există putere.
Răstignirea, punctul culminant al slavei lui Cristos
Punctul cel mai înalt, punctul culminant al măreției și al slavei lui Cristos este răstignirea, crucificarea.
Pilda semănătorului
Avem tendința să confundăm bucuria pe care o vedem într-un om așa-zis „întors la Domnul de curând” ca fiind semnul unei convertiri sau transformări autentice. Însă Cuvântul ne spune că acești oameni exemplificați prin sămânța căzută pe stâncă nu au rădăcină. Și pentru că nu au rădăcină nu rezistă. Vedeți, problema nu este ispita – ispita vine peste toți deopotrivă – ci ispita este aceea care îl supune la test. Ispita mai poate fi asemănată cu un rezervor de combustibil foarte inflamabil și cu un chibrit. Când ajunge să explodeze rezervorul? Atunci când se apropie chibritul. Dar de ce a luat foc? Problema este chibritul sau natura rezervorului? Ce se întâmpla dacă în loc de combustibil în rezervor aveam apă? Mai exploda? Cuvântul ne spune că problema ispitei este în primul rând noi, în dorințele și poftele inimilor noastre.
Dumnezeu, căutătorul de păcătoși
Această pildă ne oferă câteva caracteristici ale lui Dumnezeu, care caută păcătoșii. Dumnezeu e activ. Când credem că luptăm de unii singuri cu giganții și nu vedem rod, să ne aducem că este Unul în orașul nostru care caută păcătoșii. Pasajul acesta ar trebui să ne dea multă răbdare.
Perseverența credinței în încercare
Societatea noastră este obsedată de a evita suferința cu orice preț. Suferința însă capătă sens doar atunci când este privită în lumina eternității. De aceea creștinul nu este trântit la pământ nici chiar prin cele mai mari tragedii ale vieții. El este ancorat în promisiunile lui Dumnezeu care le preschimbă pe toate înspre binele celor care-L iubesc pe El. Suferința este o necesitate, este o parte esențială a creșterii noastre în credință. Cele mai frumoase caractere nu se nasc într-o viață lipsită de probleme și lipsuri, ci într-una care trece prin cele mai cumplite și grozave încercări. Trebuie să credem că Dumnezeu ne va da înțelepciunea de care avem nevoie în încercare. Nu trebuie să ceri înțelepciune în încercare și în același timp să te târguiești cu Dumnezeu ca un copil să te scutească de ea. Fii hotărât, deși este greu, deși simți că nu mai reziști, încrede-Te în El, că împreună cu încercarea îți va da și resursele de care ai nevoie să poți să reziști în ea.
Înțelepciunea lucrată de Duhul lui Dumnezeu
Înțelepciunea lui Dumnezeu are de-a face cu modul în care trăiești în aceeași măsură în care are de-a face cu credința. Credința nu are implicații doar în aspectul mântuirii. Credința și aspectele legate de evanghelie, de Cristos, de cruce au implicații în modul în care ne trăim viața.. viața de zi cu zi. Crucea nu doar aduce credință în viața mea și la revedere. Crucea aduce credință în viața ta, însă perioada de după e în aceeași măsură dependentă de crucea lui Hristos și de această înțelepciune a lui Dumnezeu. Crucea este relevanta pentru viata noastră de zi cu zi.
Dumnezeu Își protejează biserica de fracționiști
Liderii creștini sunt doar slujitori. Slujitori ai lui Hristos, nu slujitori ai bisericii. Orice slujire pe care noi ca slujitori o facem, în care un slujitor este implicat, toate sunt făcute cu un singur scop. Există un singur scop. Și scopul acesta este ca Dumnezeu să fie înălțat în toate lucrurile. Acesta este scopul pentru care facem ceea ce facem. El este vrednic, El este singurul vrednic de laudă. Cinci lucruri urmează după Pavel, Apolo și Chifa. Cinci tirani care reprezintă viața umană. Lucruri care ne înrobesc și pe care le vezi în viața prietenilor noștri necredincioși și au fost și în viața noastră. Unele încă mai ne înrobesc. Lumea, viața, moartea, prezentul și viitorul. Oameni care nu vin la Hristos pentru că iubesc lumea prea mult. Oameni care nu vin la Hristos pentru că iubesc viața prea mult. Alții care se tem prea mult de moarte. Alții care nu trăiesc decât prezentul și alții care, din nou, se tem așa de mult de viitor. Dar care e echilibrul? Prin modul în care Pavel transmite lucrurile acestea, el spune: dacă aparțineți cu adevărat lui Hristos, care aparține lui Dumnezeu, atunci voi aparțineți lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care este suveran, stăpân peste aceste tiranii. Trebuie să vedeți lucrurile așa, spune Pavel: - Lumea - este calea către următoarea lume. Noi suntem în vizită aici, suntem trecători. Noi suntem cetățeni ai unei altei țări. Dar lumea aceasta este importantă pentru că e o rampă de lansare pentru lumea viitoare. De aceea autorul epistolei către Evrei spunea că „ni s-a dat o singură viață”, și, spune autorul, ai grijă cum o trăiești că după ea vine moartea și după moarte vine judecata. De aceea lumea în care trăim este importantă. E o rampă de lansare pentru ceea ce contează de fapt cu adevărat. - Viața de acum nu este ceva de care să ne legăm inima. E sfera în care îl slujim pe Dumnezeu și în care anticipăm viața care va veni. - Moartea, cel din urmă inamic, nu poate avea ultimul cuvânt. După cum spune și Pavel, El (Hristos) va birui ultimul dușman (moartea). - Prezentul este locul în care trăiesc și slujesc lui Dumnezeu. Nu mă poate distruge nicicum pentru că Dumnezeu este suveran. - Și nu ne temem de viitor pentru că noi aparținem lui Hristos și Hristos lui Dumnezeu, care controlează viitorul.
Comunitatea dragostei
Cum te-ai comporta față de cei din jurul tău dacă ai ști că beneficiezi de o poziție privilegiată în societate? Dacă ai ști că ai relații la cel mai înalt nivel și acces la resurse materiale bogate și la putere? Despre mulți împărați din istorie știm că au ajuns să nu se mai considere ca făcând parte dintre oameni, ci se vedeau deja zei. Dragostea lui Dumnezeu găsește plăcere în a se dărui pe sine din abundență către ceilalți. Dragostea lui Dumnezeu nu este egoistă, nu se gândește cum poate să fie El slujit (deși era Domnul), nu se concentrează pe Sine și spre nevoile Sale.
O teologie biblică a promisiunii
Avem un Dumnezeu care este foarte credincios, care ceea ce spune face, și toate promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut se împlinesc și sunt regăsite în Isus, în Cristos. În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da”. Geneza 3:15 este o promisiune codificată, care apare într-un blestem, într-o discuție pe care Dumnezeu o poartă cu șarpele. Aceasta nu e o promisiune pe care Dumnezeu o face pentru că a fost luat prin surprindere, că doar omul a știut că va spune „Nu”. Dumnezeu a știut din veșnicie, de dinainte să fie omul, că lucrul acesta se va întâmpla. Pentru că Dumnezeu a planificat și Dumnezeu Și-a promis că va face lucruri înainte ca omul să fie. Efeseni 1 vorbește despre aceasta, că Dumnezeu a hotărât toate lucrurile de dinainte de creație, de dinainte de a fi lucrurile. E un adevăr pe care Scriptura îl afirmă și trebuie să îl credem. Dumnezeu a revelat această taină, ascunsă în vechiul testament, în Noul Legământ. În Noul Legământ, în noua creație, se descifrează și se arată toate aceste taine și mistere.
Promisiunea unui Rege veșnic
Încă de la început, încă din momentul în care se anunță întruparea lui Isus, vedem că mesajul este acesta: că Dumnezeu va mântui poporul Lui, că Dumnezeu va interveni în destinul veșnic al omului. Oare nu este Dumnezeu drept? Nu este Dumnezeu sfânt? Oare nu ar fi trebuit mesajul să fie mai degrabă unul de condamnare? Pentru că noi ca oameni suntem nevrednici și nu merităm absolut niciun favor din partea lui Dumnezeu. Și mai degrabă mesajul ar fi trebuit să fie că Dumnezeu va pedepsi omul pe care l-a creat, pentru că își întoarce privirile de la El, pentru că se încăpățânează și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu. Dar mesajul încă de la întruparea Fiului a fost că Dumnezeu își va mântui poporul, că Dumnezeu își va răscumpăra poporul. Acum, Isus desparte omenirea în două. Sunt oameni cărora prin venirea lui Isus le-a fost pecetluită definitiv condamnarea - și soarta lor a fost pecetluită pe de o parte de credința lor, dar într-o anumită măsură de jertfa lui Isus, pentru că jertfa lui Isus a fost eficientă pentru poporul lui Dumnezeu. Matei spune foarte clar că Dumnezeu își va răscumpăra poporul Lui, nu că va mântui lumea la general. O parte din oameni vor fi condamnați pentru totdeauna de jertfa lui Isus, iar o altă parte vor fi răscumpărați în mod miraculos, în mod supranatural. Nu depinzând de credința lor, deși și ei vor crede, ci depinzând de eficacitatea jertfei lui Isus. Dumnezeu eliberează oameni și asta e o veste minunată. Evreii așteptau o eliberare fizică, dar eliberarea aceasta fizică nu se compară în niciun fel cu eliberarea spirituală.