Lună: februarie 2019
Frământările misionarului Pavel
Misionarul John Paton spunea despre faptul că în Scoția sunt biblii, toată lumea știa despre Dumnezeu, însă el spune că „Tot timpul dorința inimii mele era să merg într-o zonă în care nimeni nu știe despre Dumnezeu.” Acesta este motivul pentru care a plecat dintr-o lucrare care avea foarte mult rod, în Scoția, și s-a dus într-un trib în care aproape a fost omorât de foarte multe ori. Au ajuns pe insulă și soția lui nu apucase să despacheteze cutiile și a și murit, împreună cu copilul. El a mai stat încă trei ani de zile după aceea, înainte să plece. În acești trei ani de zile, a stat față în față cu moartea de foarte multe ori. Într-una dintre ocazii, s-a dus la șeful tribului, care l-a invitat în coliba lui, însă imediat cum a intrat acesta a scos cuțitul și i l-a pus la gât. Atitudinea lui Paton a fost mereu aceasta: „I-am asigurat că nu mi-era teamă să mor, pentru că, atunci când se va întâmpla, Mântuitorul mă va lua cu El în ceruri și că voi fi mult mai bucuros decât am fost pe pământ. Mi-am ridicat mâinile și ochii către ceruri și m-am rugat cu voce tare către Isus: „Fie mă protejezi, fie mă iei acasă în glorie, așa cum știi Tu mai bine!” Ed Welch spunea că evanghelicilor din zilele noastre le este frică să moară. Care este motivul pentru acest lucru? Probabil că ți-e frică să mori când trăiești în prea mult comfort.
Pavel și prietenii lui din Roma
După citirea acestui capitol final nu poți să nu te întrebi cum se poate ca Pavel să cunoască așa de bine o comunitate pe care nu a vizitat-o niciodată. [...] Pavel era un îndrăgostit irecuperabil al gloriei lui Dumnezeu, dar și un iubitor de oameni. Iubea oamenii cu pasiune! Oare cum ai putea deveni un așa misionar vizionar și cum ai putea cunoaște toate numele oamenilor dintr-o comunitate pe care nu ai întâlnit-o niciodată fără a avea aceste caracteristici? Dragilor, trebuie să creștem înăuntrul nostru pentru gloria lui Dumnezeu, pentru misiune, pentru frații și surorile noastre din lumea întreagă. Vedeți, acesta este unul dintre motivele pentru care sunt așa de amărât și întristat să văd reacția unor biserici cu privire la misiunea mondială. Și Domnul să ne facă nouă parte de har să avem o atitudine corectă față de misiunea mondială. Avem atât de mulți frați și surori peste tot în lumea asta! Și cât îi iubesc! Unii dintre ei suferă crunt, poate chiar în dimineața aceasta. Alții dintre ei poate chiar au scăpat din niște încercări groaznice. Unii dintre ei vin în staul! E o bucurie incredibilă să te gândești: atât de mulți oameni în lumea aceasta care îl cunosc pe Isus! Cum să nu rezonezi cu inima lui Dumnezeu care bate pentru neamuri?
Introducere în Epistola către Coloseni și rugăciunea lui Pavel pentru ei
Bucuria vine din această cunoaștere a lui Dumnezeu. Există rod pe care Evanghelia îl produce în viața noastră și este o transformare continuă pe care Evanghelia o produce în noi. Credința din inimă, oricare ar fi ea, se va manifesta în afară în conformitate cu natura ei.
Smerindu-ne pentru Evanghelie
A evangheliza nu înseamnă numai să dai informații. Când oamenii primesc Evanghelia și se pocăiesc, de obicei Evanghelia este însoțită sau îmbrăcată de relație, de o relație personală cu persoana respectivă. Trebuie să ne comportăm ca Isus ca să atragem oameni la Isus. Să facem faptele bune ca Dumnezeu să vadă acele fapte bune și să dea glorie lui Dumnezeu. Și apoi, când cred în Evanghelie, că Isus a murit ca să facă ispășire pentru păcatele noastre, Tatăl le va face parte de unitatea noastră din biserică.