Viața creștină
Desfătarea deplină într-o lume a plăcerilor
Când Isus vorbește despre negare de sine, nu vorbește despre ea ca despre un capăt de drum, ci ca un început de drum cu El. Despre o nouă identitate cu dorințe noi. Suferința te învață cu adevărat să ce înseamnă plăcerea și bucuria și desfătarea, în viață și în Dumnezeu. Și Isus, ca Unul care a suferit - și a suferit așa cum nu am suferit niciunul dintre noi - a înțeles foarte bine aspectul acesta al desfătării în Domnul și al plăcerii în lucrurile care sunt cu adevărat valoroase, importante și după voia lui Dumnezeu. Pentru că Isus știe lucrul acesta, El poate să te învețe și pe tine. El este Maiestrul. El poate să te învețe cum să te negi pe tine însuți, cum să te lepezi de tine însuți, dar în timp ce faci lucrul ăsta să te bucuri de noua identitate pe care o ai, de noile dorințe pe care El le pune viața ta. Noi nu înțelegem cum să ne bucurăm de viață pentru că nu știm cine este Isus și pentru că nu Îl cunoaștem pe Dumnezeu. În momentul în care Îl cunoști pe Dumnezeu și devii o făptură nouă, ți se schimbă credința și dorințele inimii. Atunci vei ști cum să te bucuri de viață. Omul nu poate să înțeleagă viața și nu are cum să se bucure de viață fără a fi convertit și fără a avea o relație cu Isus.
Sfințirea garantată într-o lume a sinelui
Doar Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să-ți dea putere și capacitate de a trăi viața spirituală așa cum vrea Dumnezeu. Dacă ai Duhul lui Dumnezeu, ai tot ce îți trebuie. De ce? Pentru că Duhul lui Dumnezeu este în acest angajament, în această dedicare față de Cuvântul lui Dumnezeu. Este un angajament pe care l-a făcut în Trinitate de a lua acest Cuvânt de pe înseși buzele lui Dumnezeu și de a-L folosi în viața oamenilor - în viața necredincioșilor să-i aducă la viață, iar în viața credincioșilor să-i ducă la sfințire, să-i facă după chipul lui Isus. Duhul lui Dumnezeu este dedicat acestui Cuvânt.
Noi, Pavel și o comunitate invadată de imoralitate
Tot timpul inima noastră tinde să fie neliniștită și preocupată. Pavel știa bine lucrul acesta, și zice: „Nu te neliniști. Încrede-te în Dumnezeu.” Încrede-te în Dumnezeu, că El este Suveran. Oamenii în vremea noastră și noi avem nevoie de Isus la fel de mult cât au avut nevoie cel din secolul întâi. Și când ne punem încrederea noastră și speranța noastră doar în Isus, atunci suntem liniștiți. Doar atunci. Soluția pentru viața noastră neliniștită nu este decât Isus și desfătarea noastră în El. Și până nu ajungi să crezi lucrul ăsta, nu vei fi liniștit.
Chemați la părtășia cu Dumnezeu
Noi prin cădere am murit față de Dumnezeu, am fost separați de viața lui Dumnezeu, de părtășia cu El. Am fost tăiați din adevărata viță, am devenit străini față de Dumnezeu. Am pornit pe drumul independenței față de Dumnezeu, pe drumul păcatului și al morții. Deși oamenii trăiau fizic, au devenit morți (despărțiți de Dumnezeu) din punct de vedere spiritual. Am devenit obiecte ale mâniei lui Dumnezeu și copii ai celui rău. Mărturia lui Ioan, a apostolilor, nu este o invenție a lor. Ei depun mărturie despre ceea ce au văzut, auzit, pipăit. Mărturisirea lor este despre ceea ce Tatăl a binevoit să le descopere - pe Fiul Său. Mărturia lor ne conferă nouă siguranță. Lucrurile despre care ei depun mărturie nu au fost o super experiență spirituală individuală a unei singure persoane. Au fost lucruri care s-au întâmplat în mijlocul lor. Acest Cuvânt al Vieții, Domnul Isus, a venit să locuiască în mijlocul lor. În Dumnezeu vedem însumarea tuturor excelențelor. El este Binele suprem. El este perfect, El este pur. În El nu există amestec de lumină și întuneric, de bine sau rău. Dovada faptului că ai fost plasat în viața cea nouă, în viața lui Dumnezeu, este că păcatul nu te mai stăpânește și nu mai trăiești în el ca stil de viață. Ceea ce caracterizează viața ta acum este lumina. În ce fel îți vezi păcatul din viața ta? Nu te întreb dacă ești păcătos în general, că pe oricine ai întreba îți va răspunde că da, este păcătos. Ci te întreb, asupra căror păcate specifice ți-a atras Duhul Sfânt atenția?
Ce se întâmplă când o biserică tolerează păcatul?
„Comunitatea Noului Legământ are la fel de multe probleme precum comunitatea Vechiului Legământ. E clar că Israelul a avut multe probleme, dar și comunitatea Noului Legământ are probleme. Oamenii nu citesc cu atenție Noul Testament și trăiesc idealist, așteptând ca bisericile să fie perfecte, ca liderii să fie desăvârșiți, dar nu au fost niciodată. De la început, lucrurile nu au stat așa. Ba mai mult, dacă te uiți la biserica din Corint, nu ți-ai fi dorit să fii în această biserică. Este o biserică cu adevărat dramatică, tristă, o pictură întunecată a Noului Testament. Din păcate, se regăsesc foarte multe dintre problemele acestei biserici în biserica modernă de astăzi. Pavel ne arată ce se întâmplă cu o biserică ce tolerează păcatul.” (Nicu Sotir)
Seria „Viața creștină în mediul urban” (1 Corinteni) – Introducere
Din 8 septembrie 2019, începem seria „Viața creștină în mediul urban”, o serie de predici din 1 Corinteni. Vă așteptăm să ne însoțiți! (Muzică fundal: bensound.com).
Mort, dar cu un trecut glorios
Poți să ai numele scris în registrul celei mai renumite biserici din lume, o biserică vorbită de bine în orice colț al lumii, dar dacă nu ai numele scris în Cartea lui Dumnezeu și nu umbli la pas cu Duhul lui Dumnezeu, totul e pierdut.
Realitatea viitoare în lumina efemerului
Dacă viața ta nu-i aduce slavă lui Dumnezeu, dacă nu-i este plăcută lui Dumnezeu, dacă nu este o mireasmă a lui Cristos în mijlocul acestui popor, atunci înseamnă că nu ești îndreptățit prin credință. Și atunci ar trebui să-ți fie frică de acest verset care spune: „Căci noi toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.” Ar trebui să-ți fie frică de acest verset, că nu e așa ușor să stai înaintea lui Dumnezeu. Și dacă te gândești că e ușor, înseamnă că nu ți-e frică de Dumnezeu - și ajungem la discuția aceasta a respectului. Mărturisirea de credință plus fapte rele nu înseamnă mântuire. Ce înseamnă să crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți pe Cristos? Înseamnă că tu crezi că vei fi înviat, înseamnă că tu crezi că trebuie să-ți trăiești viața plăcut lui Dumnezeu. Trebuie să fie o dovadă a credinței în faptele tale, în modul în care trăiești, în modul în care Îi ești plăcut lui Dumnezeu. Să crezi cu adevărat în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos din morți înseamnă să înțelegi viața în lumina revelației divine și s-o trăiești ca atare. Lumea evanghelică trebuie să audă mesajul acesta din ce în ce mai mult astăzi, pentru că ajungi în contexte și auzi situații în care oamenii se bat cu pumnul în piept că sunt evanghelici, dar trăiesc la fel ca ceilalți. Nu sunt o mireasmă a lui Cristos și nu sunt ambasadori ai lui Cristos. În ce fel ne trăim noi viața plăcut înaintea lui Dumnezeu? În ce fel înțelegem noi fragilitatea, această vremelnicie a trupului? Și în ce fel înțelegem ceea ce ne va aștepta, ce vom primi în viitor? Lucrurile acestea ar trebui să ne schimbe astăzi și ar trebui să trăim în lumina lor astăzi.
Transformați în practica vieții, privind la îndurările lui Dumnezeu
Nu putem ajunge să înțelegem cum să-I dăm trupurile noastre „ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”, dacă nu înțelegem îndurările lui Dumnezeu.