Suferință și necazuri
Perseverența credinței în încercare
Societatea noastră este obsedată de a evita suferința cu orice preț. Suferința însă capătă sens doar atunci când este privită în lumina eternității. De aceea creștinul nu este trântit la pământ nici chiar prin cele mai mari tragedii ale vieții. El este ancorat în promisiunile lui Dumnezeu care le preschimbă pe toate înspre binele celor care-L iubesc pe El. Suferința este o necesitate, este o parte esențială a creșterii noastre în credință. Cele mai frumoase caractere nu se nasc într-o viață lipsită de probleme și lipsuri, ci într-una care trece prin cele mai cumplite și grozave încercări. Trebuie să credem că Dumnezeu ne va da înțelepciunea de care avem nevoie în încercare. Nu trebuie să ceri înțelepciune în încercare și în același timp să te târguiești cu Dumnezeu ca un copil să te scutească de ea. Fii hotărât, deși este greu, deși simți că nu mai reziști, încrede-Te în El, că împreună cu încercarea îți va da și resursele de care ai nevoie să poți să reziști în ea.
O biserică mică în ochii lumii, dar mare în ochii lui Dumnezeu
Când sunt probleme, apar și oportunități. Orice problemă din viața noastră trebuie s-o vedem ca pe o nouă oportunitate pe care Dumnezeu ne-o oferă. În felul acesta credincioșii au văzut mereu încercările și necazurile. Orice problemă, orice încercare, orice necaz, este doar o altă oportunitate pe care Dumnezeu ne-o dă, să-L cunoaștem pe El mai bine, să-L prezentăm pe Isus altora. Depresia, întristarea, orice fel de încercare, este o oportunitate de a trăi pentru Isus și de a-L arăta pe Isus altora. Persecuțiile, în momentul în care niște colegi de muncă te jignesc pentru că ești credincios, sunt niște oportunități pe care Dumnezeu ți le dă, ocazii de a trăi pentru El. Isus are autoritate, are cheile să deschidă orice inimă, are cheile să deschidă orice regiune. Neamurile nu au avut credință în ei înșiși - au avut nevoie de Isus, care să vină să deschidă o ușă și care să le dea credință. Isus este Cel care deschide. Omul nu poate să deschidă, omul nu poate să se mântuiască pe el însuși. Omul nu poate să creadă. Are nevoie de Isus să vină să deschidă ușa și să-i dea credință. Isus are puterea pentru transformarea fiecare credincios parte a poporului Său. El are autoritatea nu doar să mântuiască, nu doar să penetreze inima unui om și să-i dea credință, ci are putere să transforme pe cineva după chipul Lui. El oferă mântuire și El transformă pe un om după chipul Lui. El are puterea aceasta, El are autoritatea de a face lucrul acesta. Este un cuvânt plin de încurajare pentru biserica de astăzi: „La muncă! La evanghelizare! Cristos are toată autoritatea, în cer și pe pământ. El este Acela care ne trimite. Nu uita, turmă mică, Păstorul are în vedere și transformarea ta după chipul Lui. Vei străluci precum fața Lui cea sfântă.”
Plini de speranță
Pavel zice așa: Prezentul, clipele acestea prin care trec acum, de dificultate, de suferință și de încercare (cu care mă laud!)... prezentul lucrează cu gândul la viitor! Este centrat în ceea ce se va întâmpla în momentul glorificării. Indiferent cât de sumbru ar părea că este. Dragilor, ziua de astăzi lucrează ca o sclavă pentru ziua de mâine pentru copiii lui Dumnezeu. În sensul acesta că suferințele prin care trec și încercarea de astăzi lucrează pentru ziua de mâine, în care voi fi glorificat și voi sta în slavă. Ne lăudăm noi cu suferința pe cât de mult ne lăudăm cu slava? În aceeași măsură în care te lauzi sau te bucuri de această slavă, de acest moment al glorificării și te bucuri de speranța pe care o ai pentru clipa aceea, în aceeași măsură și cu aceeași intensitate te bucuri de suferințele prin care treci azi.
Încrederea în Dumnezeu în mijlocul nedreptății oamenilor
Dumnezeu a fost dintotdeauna, este și va fi veșnic în control. Cel rău, prin răutatea lui, nu face decât să contribuie la împlinirea planurilor lui Dumnezeu.
Suveranitatea lui Dumnezeu în suferință
Apostolul Pavel vede că Dumnezeu a condus circumstanțele din viața lui în moduri neașteptate cu scopul de a-L face cunoscut pe Isus. În încercări și suferințe putem să vedem care este comoara noastră. Dacă ne întristăm, înseamnă că pentru noi era mai important ca lucrurile să fie altfel.
Cele șapte ecouri ale Golgotei
Legea a fost împlinită așa cum nu a mai fost niciodată împlinită prin ascultarea Sa până la moarte, și încă moarte de cruce. Răscumpărarea este completă în punctul acesta. Ceea ce Dumnezeu a început în Geneza, adică la început, termină în Ioan, adică pe cruce. În momentul acela Dumnezeu are un Sabat - Se odihnește. Și odată cu El și noi toți, care ne încredem în lucrarea și persoana lui Isus, ne odihnim de încercările, străduințele și faptele noastre în căutarea favorii divine - „S-a sfârșit!”