Apocalipsa
Pocăința, singura speranță pentru o biserică apatică
După tot întunericul pe care-l vezi în biserică și cât de dur vorbește Isus, El zice: „Eu îi mustru și îi disciplinez pe cei pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă deci și pocăiește-te.” Versetul acesta vine ca o speranță de care oamenii aceștia se pot agăța, care o ancoră. Cuvintele acestea oferă speranță. Isus le cere să se pocăiască, să se întoarcă de la păcatele lor cu fața spre Dumnezeu și să realizeze că Isus este Martorul Credincios și Adevărat, că El este Dumnezeu, El este singurul care autentifică și confirmă Cuvântul lui Dumnezeu, că El este Capul, Începutul noii creații, și doar prin El pot să stea. Ei trebuie să se pocăiască, să se întoarcă la Isus și să creadă. Trebuie să se pocăiască și să creadă. E un cuvânt nu doar pentru biserica din Laodiceea, ci e un cuvânt și pentru bisericile din secolul XXI. E un cuvânt care termină într-un ton individual: să recunoști că ești departe de acest martor credincios și să te pocăiești. Să recunoști, să realizezi că Isus este îndelung răbdător și că nu te-a judecat, nu te-a făcut una cu pământul încă, și te așteaptă să te întorci la El. El este singurul care poate să dea viață. Iar promisiunea este fenomenală: că vom sta cu El la masă.
O biserică mică în ochii lumii, dar mare în ochii lui Dumnezeu
Când sunt probleme, apar și oportunități. Orice problemă din viața noastră trebuie s-o vedem ca pe o nouă oportunitate pe care Dumnezeu ne-o oferă. În felul acesta credincioșii au văzut mereu încercările și necazurile. Orice problemă, orice încercare, orice necaz, este doar o altă oportunitate pe care Dumnezeu ne-o dă, să-L cunoaștem pe El mai bine, să-L prezentăm pe Isus altora. Depresia, întristarea, orice fel de încercare, este o oportunitate de a trăi pentru Isus și de a-L arăta pe Isus altora. Persecuțiile, în momentul în care niște colegi de muncă te jignesc pentru că ești credincios, sunt niște oportunități pe care Dumnezeu ți le dă, ocazii de a trăi pentru El. Isus are autoritate, are cheile să deschidă orice inimă, are cheile să deschidă orice regiune. Neamurile nu au avut credință în ei înșiși - au avut nevoie de Isus, care să vină să deschidă o ușă și care să le dea credință. Isus este Cel care deschide. Omul nu poate să deschidă, omul nu poate să se mântuiască pe el însuși. Omul nu poate să creadă. Are nevoie de Isus să vină să deschidă ușa și să-i dea credință. Isus are puterea pentru transformarea fiecare credincios parte a poporului Său. El are autoritatea nu doar să mântuiască, nu doar să penetreze inima unui om și să-i dea credință, ci are putere să transforme pe cineva după chipul Lui. El oferă mântuire și El transformă pe un om după chipul Lui. El are puterea aceasta, El are autoritatea de a face lucrul acesta. Este un cuvânt plin de încurajare pentru biserica de astăzi: „La muncă! La evanghelizare! Cristos are toată autoritatea, în cer și pe pământ. El este Acela care ne trimite. Nu uita, turmă mică, Păstorul are în vedere și transformarea ta după chipul Lui. Vei străluci precum fața Lui cea sfântă.”
Mort, dar cu un trecut glorios
Poți să ai numele scris în registrul celei mai renumite biserici din lume, o biserică vorbită de bine în orice colț al lumii, dar dacă nu ai numele scris în Cartea lui Dumnezeu și nu umbli la pas cu Duhul lui Dumnezeu, totul e pierdut.
Iubirea adevărată nu tolerează chiar tot
Cum se poate ca unei biserici cu atât de multe calități să-i lipsească tocmai decența?
Biserica, Adevărul și tolerarea păcatului
Una dintre problemele majore ale bisericii secolului 21 este înțelegerea greșită și inexistența disciplinării în biserică. Oameni care trăiesc în păcat, oameni care își permit lumea, oameni care nu se pocăiesc și nu arată în niciun fel pocăință și îndreptare în viața lor - și biserica stă pasivă și privește toate lucrurile acestea; nu intervine. Biserica trebuie să fie serioasă cu lucrurile acestea. Biserica nu poate să se joace cu lumea, nu poate să se joace cu păcatul.
Noblețea suferinței
Credincioșii din orice vreme au suferit și suferința nu e un lucru nou. Credinciosul nu este scutit de suferință. De fapt, mesajul Noului Testament este că dacă ești scutit de suferință, dacă nu există suferință în viața ta, s-ar putea să fii un „copil al mâniei” - să nu fii copilul lui Dumnezeu. Petru spune că în viața celui credincios trebuie să fie suferință. „Suferința este semnul distinctiv al creștinului autentic. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui. Luther a socotit suferința ca fiind una din caracteristicile adevăratei biserici. Ucenicia înseamnă loialitate față de Cristos, care a suferit, și de aceea nu ar trebui să surprindă pe nimeni că toți creștinii sunt chemați să sufere.” (Dietrich Bonhoeffer) Așa cum aurul e purificat de foc, tot așa focul persecuției purifică credința creștină și caracterul credinciosului. Fraților, vreți să nu vă lipsească nimic? Fraților, vreți să fiți desăvârșiți și întregi? Fraților, vreți ca răbdarea voastră să ducă la desăvârșire lucrarea pe care Dumnezeu v-a încredințat-o? Atunci priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.
Înapoi la dragostea dintâi
Într-o bună zi, vei sta la judecată înaintea Domnului și vei fi responsabil pentru cum ai trăit în comunitățile în care Domnul te-a pus.
Isus, Revelatorul
Isus este prezent și El este Domn peste biserica Lui. El este Capul. Când realizezi că Isus prezent aici, în biserica Lui... O, Doamne, fă har bisericii de astăzi să înțeleagă lucrul acesta: că nu ne trăim noi viața ca niște suverani pe pământul acesta și abuzăm de o putere divină pe care ne-a dat-o Dumnezeu, ci că Isus este Capul și El a promis că locuința morților, Hadesul, nu va învinge peste biserică. Cristos are tot dreptul să gândească și să spună ceea ce spune. E biserica Lui. El e Capul. El a înființat-o și El a așezat-o pe Stâncă, cu promisiunea că nimeni nu se va atinge de biserica Lui. Ce gând încurajator când te uiți la modul în care cred unii că-și bat joc de biserica lui Cristos astăzi! De biserica lui Cristos nu se atinge absolut nimeni! Observ cu durere biserica din România cum se îndreaptă către alte lucruri în loc să îmbrățișeze mărturia credincioasă a lui Dumnezeu și suveranitatea Lui, să se bucure de ele și să spună: „Ne este îndeajuns. Nu avem nevoie de nimic altceva ca să ne facă relevanți, să atragem atenția lumii acesteia. Nu avem nevoie de psihologie, filosofie, nu avem nevoie de nimic altceva. Avem nevoie doar de Cuvânt, că Isus este un martor credincios și Scriptura este suficientă. Nu avem nevoie de nimic altceva.”