Evrei 1
Dumnezeu vorbește
Revelația din conștiința oamenilor a existat încă de la facerea lumii. Dar este o revelație care este în interiorul oamenilor. Este funcția conștiinței noastre. Este destulă revelație cât să dea la o parte scuzele, dar nu este o revelație îndeajuns pentru a mântui. Este nevoie de o revelație specială pentru mântuire: credința vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește și se revelează pe Sine. Când El vorbește, El se arată pe Sine. Ceea ce El spune e mereu perfect, adevărat, fără greșeală.
Isus Domnul, Regele care va veni
Noi avem impresia că prin felul nostru de trai, prin evlavia noastră, Îl facem pe Isus să stăpânească. Însă El stăpânește fără niciun fel de intervenție umană. El nu are nevoie de noi ca să fie Stăpân.
Isus, superior îngerilor
Cum a devenit moștenitor Isus? Printr-un Nume pe care Și l-a câștigat. Cum a devenit mai concret moștenitor? Prin moartea și învierea Lui. Prin faptul că a fost ascultător de Tatăl până la moarte de cruce. Acea moștenire este identitatea ta. Și tu ești slujit de îngeri pentru că ești în Moștenitor - și Numele Lui ți-a fost ție atribuit. Ce poate fi mai frumos decât lucrul acesta? Noi, care am fost creați mai prejos și inferiori într-o anumită măsură față de îngeri, suntem slujiți de ei. De obicei, cel inferior slujește celui superior, nu? Până la urmă, cine este inferior și superior? Cine e mai mare? Vedeți că noi de foarte multe ori gândim termenii Scripturii și facem comparațiile având valorile acestea ale lumii, dar în momentul în care Scriptura vorbește despre toate acestea, vorbește într-un mod diferit - iar datoria noastră este să vedem și să subliniem această coerență a Scripturii și această logică a Scripturii. Noi trebuie să avem o astfel de logică. Acestea sunt lucrurile pe care le citim, în care credem și care ar trebui să ne ghideze și să ne motiveze viața.
Așa Tată, așa Fiu
Dragilor, adevărul este acesta: că Dumnezeu nu-și împarte gloria cu nimeni. Când Dumnezeu are în plan să facă ceva, o face, pentru că El vrea, pentru că Lui Îi place, și ceea ce face Îi aduce glorie doar Lui și Numelui Lui. Ascultați un sfat: Niciodată nu vei crește în har dacă te gândești că într-o anumită măsură, nu știu cum, îi vei face tu o favoare lui Dumnezeu.
Isus, superior revelației trecute, a Vechiului Testament
În al patrulea volum din Narnia, „Prințul Caspian”, C.S. Lewis prezintă o întâlnire și o discuție memorabilă dintre leu, Aslan, și Lucy. Lucy, căreia îi plăcea foarte mult să se răsfețe de prezența leului, aleargă către el, îl îmbrățișează și spune: „Aslan, ești mai mare!” „O, asta din cauză că tu ai crescut, micuțo!” răspunde el. „Nu pentru că tu ești mai mare?” „Nu sunt. Însă în fiecare an în care tu crești, mă vei vedea mai mare.” După fiecare an care se scurge din viața noastră, imaginea noastră despre Hristos crește. Lucrurile pe care nu le-am văzut anul trecut, acum cinci ani, acum le vedem. Iar pe unele nu doar că le vedem, dar le înțelegem și le experimentăm în viața noastră la un nivel la care nu le-am mai experimentat poate cu ceva timp în urmă. Hristos a crescut în ochii noștri. El este același, neschimbat, însă ceea ce s-a schimbat este perspectiva noastră.
Cu privirea ațintită la Isus
Încă de la începuturi, viața pentru cei credincioși nu a fost ușoară. Luptele acestora au fost de naturi diferite - uneori din interiorul lor, alteori din exterior. Când vorbim despre aceste lupte exterioare pe care acești credincioși trebuiau să le ducă zilnic, ele veneau de pe două fronturi: atât de la romani, cât și de la frații lor evrei.