Predici
Agentul mântuirii
Omul nu are autocapacitatea de a-și vedea păcatul și vinovăția. Iar dacă nu poate să-și vadă păcatul, de ce s-ar pocăi și ar crede în jertfa lui Isus? Sau, dacă nu poate să-și vadă păcatul, cum poate să ajungă să creadă și să se pocăiască? Omul nu își dă jos piedica de la ochi de unul singur. De fapt, realitatea este că el nici nu realizează că are o piedică. El crede că așa e normal. Omul are nevoie de cineva din exterior pentru a o face, iar acel cineva este Duhul lui Dumnezeu. De-abia după aceea vorbim despre pocăință și credință. Dacă nu vezi aceste lucruri, înseamnă că perspectiva ta sau viziunea ta sau înțelegerea ta cu privire la cine este omul este greșită – nu este biblică.
Credincioșii sunt chemați să privească la Isus ca standard al conduitei lor
Cine se uită la un sclav cu invidie? Mai degrabă îl disprețuiește și îl desconsideră. Și totuși în împărăția lui Dumnezeu lucrurile sunt cântărite diferit. „Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” Pentru noi, credincioșii, nu există alt standard decât cel al Domnului Isus - și niciunul dintre noi nu ne putem ridica la înălțimea acestui standard. Dar vom vedea că nu este vorba de a ne ridica noi la acest standard, ci este vorba despre faptul că noi avem această țintă, privind la Hristos. Și privind la Hristos, înțelegând cum este El și văzând cum este El, în lumina Lui ne vedem atât de în nevoie de El și strigăm după ajutor. Acesta este un lucru esențial în Noul Legământ, și anume că Hristos este Cel care este în centrul tuturor lucrurilor și în acest proces de transformare noi cerem mereu harul Lui, îndurarea Lui și ajutorul Lui.
De ce a murit Isus?
„Isus a murit urmărind un scop precis. Pentru că tot ceea ce Dumnezeu face urmează un scop pe care El îl are și pe care l-a alcătuit în El Însuși. Arminius a spus că: „Dumnezeu a avut un gând și o voință de a face bine rasei umane. Dar nu i-a putut face bine din cauza păcatului. Dreptatea Lui îi stătea în cale. De aceea L-a trimis pe Hristos, pentru a înlătura obstacolul, pentru ca astfel să se îndure.” Această teorie a lui Arminius nu face nimic altceva decât să reducă lucrarea lui Isus la un experiment costisitor care POATE va avea succes. Această teorie conține o condiție în ea. Pentru ca lucrarea lui Isus să aibă succes, omul trebuie să creadă. Serios? Asta înseamnă că acel păcătos Îl umple de faimă și de succes pe Isus. Sunt mulți care s-ar grăbi să afirme că Arminius are dreptate; dar știți ce spune teoria lui cu alte cuvinte: dacă îl primești pe Isus, atunci El a murit pentru tine; dacă nu, atunci nu a murit pentru tine. Fapta păcătosului face posibil succesul lui Isus. Gândiți-vă! Dacă omul nu crede și moare, înseamnă că e clar că Isus nu a plătit pentru el. Dacă nu moare (spiritual) înseamnă că a crezut, înseamnă că Isus a murit pentru el (sună a jertfă limitată, domnule Arminius, precum calviniștii). Dacă spunem: a avut putere, dar lipsa credinței a făcut-o ineficientă… nu spunem de fapt că ea este ineficientă? Să fim serioși! Nu se poate ca cineva să moară, deși Isus a plătit pentru el… Ce putere ar mai avea atunci sângele lui Isus? Cât de diferit sună afirmația lui Pavel din Romani 9: „Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“? Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?” John Piper spunea că „Binele nostru vine din faptul că Dumnezeu își iubește gloria în mod infinit.” Dumnezeu nu e ca și cum nu ar avea glorie și caută o glorie. Nu, El e glorios. Și tot ceea ce se întâmplă se întâmplă pentru ceea ce El este deja. Noi nu putem să adăugăm ceva la Dumnezeu, să spunem că Dumnezeu Își ia mai multă glorie acum. Nu. Dumnezeu are toată gloria. Gloria lui Dumnezeu este manifestarea acestei superiorități și desărvârșiri a lui Dumnezeu care este intrinsecă. Isus a căutat tot timpul această glorie a Tatălui.”
De la datorie la reconciliere
Care este obiectul reconcilierii? Noi. Noi suntem cei care ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, iar singura cale ca relația să fie îndreptată este ca Dumnezeu să-Și schimbe dispoziția aceasta față de noi și ca dispoziția noastră să fie schimbată. Păcatul este în spatele acestor două lucruri. El atrage mânia și tot el produce răzvrătirea aceasta din noi. Dar când se plătește pentru păcat, atunci poate să fie pace și acceptare. Hristos este Acela care domolește mânia Tatălui, care șterge datoria noastră pe cruce, care ne reconciliază cu Tatăl. Cunoașteți vreun alt Mântuitor mai minunat ca acesta? Nu. Nu. El este cel mai minunat Mântuitor - Singurul, Unicul.
Dragostea precede jertfa
Când nu înțelegi cu adevărat ispășirea, ai cele mai mari șanse să nu înțelegi deloc sau prea puțin ce înseamnă Evanghelia. [...] Dacă jertfa lui Isus nu a fost eficientă în momentul consumării ei, atunci înseamnă că nici Noul Legământ nu este în vigoare și nici Legea Mozaică de fapt nu a fost împlinită. Dacă Legea a fost împlinită, iar astăzi trăim sub un Nou Legământ, atunci înseamnă că El i-a desăvârșit pe cei care erau puși deoparte în momentul ispășirii. [...] Noi suntem iubiți pentru că așa a ales El. Și pentru că eram iubiții Lui, Isus a plătit pentru noi. El ne-a iubit înainte să trimită pe Isus. Iubirea precede jertfa. Când te gândești la aspectul acesta, e colosal. Noi eram aleșii lui Dumnezeu, dar eram răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu; și cu toate acestea Dumnezeu ne iubea. Și nu ne iubește în niciun mod diferit astăzi față de cum ne iubea atunci. Pentru că dacă ne-ar iubi diferit astăzi față de cum ne iubea atunci, înseamnă că Dumnezeu se schimbă – iar Dumnezeu e neschimbabil. Ce s-a transformat este relația dintre El și noi. Asta a suferit o schimbare. Nu a suferit o schimbare Dumnezeu în modul în care iubește. Dacă spui asta, dragostea este un atribut al lui Dumnezeu – înseamnă că Dumnezeu este schimbabil. De aceea este important să centrăm toată teologia noastră în Dumnezeu, în atributele lui Dumnezeu, în cum este Dumnezeu. Deși noi eram cu toții răzvrătiți, Dumnezeu ne iubea. Fundamentul dragostei lui Dumnezeu este alegerea Lui. Este hotărârea Lui de a te iubi – și asta înseamnă har. Eu nu am făcut absolut nimic pentru ca Dumnezeu să mă iubească. Fundamentul dragostei lui Dumnezeu este alegerea Lui. Dacă te îndoiești de dragostea lui Dumnezeu, crede că Isus S-a adus ca jertfă ca să te împace cu Dumnezeu și să-ți aducă iertare pentru păcatele tale. Astăzi pocăiește-te și crede în Evanghelie.
Inima Evangheliei: Ispășirea
Biblic, nu este corect să afirmăm că Isus a murit în locul nostru, în sensul în care eu ar fi trebuit să mor moartea aceea. Pentru că dacă eu aș fi murit nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Nu aș fi fost ispășit. În sensul acesta, Isus nu a murit în locul meu, pentru că dacă eu aș fi fost în locul lui Isus și aș fi murit, aș fi mers tot în iad. Trebuia să moară o singură persoană pentru ca să fie făcută ispășirea - și acea Persoană era Isus. De aceea este frumoasă Cina Domnului, să stai și să meditezi la ce a făcut Isus... El era singurul care putea să fie acolo. El e singurul care e vrednic - niciunul dintre noi nu este vrednic. Dacă există vreo vrednicie în noi, este doar o vrednicie a lui Hristos care ne este imputată. Niciunul dintre noi nu am putea fi vrednici și niciunul dintre noi, dacă am muri, indiferent cât de martiri am muri, nu am putea ispăși pentru păcatul nostru. Ispășirea este eficace pentru că a murit Cine trebuia să moară.
După îndemnurile cui trăiești?
„Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul). Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. [...] Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui.” (Romani 8:1-2, 6-9 NTR)
Suveranitatea lui Dumnezeu în suferință
Apostolul Pavel vede că Dumnezeu a condus circumstanțele din viața lui în moduri neașteptate cu scopul de a-L face cunoscut pe Isus. În încercări și suferințe putem să vedem care este comoara noastră. Dacă ne întristăm, înseamnă că pentru noi era mai important ca lucrurile să fie altfel.
O zi plină de sarcini
„Dumnezeu, în suveranitatea Lui, alege să Îl aducă la viață pe Isus în prima zi a săptămânii. Dumnezeu este la lucru pentru ultima oară, după care Se odihnește în Hristos. În momentul în care Isus este adus la viață, planul de răscumpărare al lui Dumnezeu este, într-un anumit fel, împlinit. Împreună cu El, și noi ne odihnim atunci când credem în jertfa lui Isus. [...] Vă provoc astăzi și e o provocare pe care mi-o transmit și mie din nou și îmi aduc aminte de aspectul acesta, că un ultim lucru pe care Isus l-a spus înainte să plece de pe pământul acesta a fost ca să merg să propovăduiesc Evanghelia, să fac ucenici și să-i învăț toate lucrurile pe care Tatăl mi le descoperă mie. Nu e doar pentru cei unsprezece. Nu, este un cuvânt pentru noi toți: să mergem și să facem lucrul acesta.”
Cele șapte ecouri ale Golgotei
Legea a fost împlinită așa cum nu a mai fost niciodată împlinită prin ascultarea Sa până la moarte, și încă moarte de cruce. Răscumpărarea este completă în punctul acesta. Ceea ce Dumnezeu a început în Geneza, adică la început, termină în Ioan, adică pe cruce. În momentul acela Dumnezeu are un Sabat - Se odihnește. Și odată cu El și noi toți, care ne încredem în lucrarea și persoana lui Isus, ne odihnim de încercările, străduințele și faptele noastre în căutarea favorii divine - „S-a sfârșit!”
Unicitatea morții lui Isus
În momentul în care Isus a venit ca Mare Preot, umbrele s-au dus. Moartea lui Isus a deschis un acces proaspăt către Dumnezeu și a anulat sistemul de jertfe al Vechiului Testament și preoția. Iar când acest lucru s-a întâmplat, când Isus a ratificat Noul Legământ, Vechiul Legământ a fost abolit. În momentul în care Isus vine ca Mare Preot, El nu este doar Mare Preot, ci El este și jertfă.
O teologie biblică a învierii din morți
Credința noastră, slujirea noastră, implicarea noastră, fermitatea noastră, absolut tot ceea ce facem are la bază învierea lui Isus. Trebuie să crezi lucrul acesta și crezi lucrul acesta dacă crezi cu tărie că într-o bună zi tu vei învia din morți. Dacă nu crezi că vei învia din morți, înseamnă că Hristos nu a înviat. Foarte simplu. Învierea lui Isus nu este doar un eveniment istoric. Este aspectul care poate deveni cel mai personal și mai dulce în viața oricărui om. Nimic nu aduce nădejde în viața unui om decât această încredere în moartea și în învierea lui Isus. Omul nu are altă speranță pentru ceea ce o să se întâmple dincolo.