Articole
Minunea bucuriei
În câteva minute poți parcurge cu ușurință cuvintele profetului Habacuc și tot în câteva minute poți sări mai departe în lecturare tot la fel de indiferent și rece. Însă ultimele trei versete ale acestei scrisori par la primă vedere iritant de irealiste. Cum poate cineva să se bucure fără cele necesare vieții cotidiene? Ce alt moment mai potrivit ca acesta pentru a-ți etala neîncrederea ta în Dumnezeu, ca să nu zicem vocile agnostice ale ființei tale răzvrătite!
Acadeaua
Avem tendința să citim o astfel de relatare și să strâmbăm din nas, deși în inima noastră știm prea bine: O, cât de mult ne identificăm cu Iona! Nu trebuie să fii nu știu ce misionar sau nu știu ce aventurier creștin pasionat de binefacere pentru a-ți regăsi urmele pașilor în cele ale profetului. Există o cale bătătorită a nemulțumirii și a răzvrătirii față de Dumnezeu pe care o străbatem noi toți.
Gânduri din Psalmul 96 de Edmund Clowney
„Dacă vrem să proclamăm Numele Său, trebuie să ne lăsăm învățați de Cuvântul Său. Națiunile trebuie să audă de Isus cel autentic, de Isus cel biblic. Dumnezeu ne vorbește prin Fiul Său și ne poruncește să ascultăm. Proclamați printre națiuni numele lui Dumnezeu de la Calvar, gloria Tatălui, care-a pecetluit mântuirea la cruce. Poate că vei fi chemat să cânți psalmii gloriei într-o închisoare, în mijlocul durerii. Pavel a făcut lucrul acesta în Filipi. Cu spatele însângerat, cu picioarele amorțite de cătușe, și-a găsit prospețimea în laudă. Este surprinzător să vezi că cei care se laudă cu crucea sunt chemați să își ia crucea și să-L urmeze pe Hristos.” (Edmund Clowney)