O veste bună pentru un orb

Josh HauseBartimeu nu a avut nevoie să i se spună cum să-I ceară lui Isus ajutorul. El a avut nevoie să știe doar că Isus este aproape și că îl cheamă la El.
John Hause este pastor (prezbiter) la biserica baptistă New City Fellowship din Marion, Ohio, SUA.
Alte resurse


Vestea bună a lui Dumnezeu și istoria răscumpărării
Vestea bună a lui Dumnezeu și istoria răscumpărării
Ghid de studiu. Epistola către Romani, partea a 2-aAm studiat în prima parte a studiului acestei epistole despre controversele din cadrul comunității creștine din Roma și am văzut cum mândria și natura omului căzut sunt sursa acestora. Neamurile au experimentat mânia lui Dumnezeu fiindcă au batjocorit numele Lui (Romani 1:18-32), iar evreii pentru că au dezonorat numele Lui printre neamuri (Romani 2:24). Statutul special pe care evreii l-au avut în istoria răscumpărării nu i-a ajutat cu nimic, iar realitatea tristă a vechii perioade pre-Hristos este că cei mai mulți dintre aceștia au fost necredincioși.

Perseverența credinței în încercare
Societatea noastră este obsedată de a evita suferința cu orice preț. Suferința însă capătă sens doar atunci când este privită în lumina eternității. De aceea creștinul nu este trântit la pământ nici chiar prin cele mai mari tragedii ale vieții. El este ancorat în promisiunile lui Dumnezeu care le preschimbă pe toate înspre binele celor care-L iubesc pe El. Suferința este o necesitate, este o parte esențială a creșterii noastre în credință. Cele mai frumoase caractere nu se nasc într-o viață lipsită de probleme și lipsuri, ci într-una care trece prin cele mai cumplite și grozave încercări. Trebuie să credem că Dumnezeu ne va da înțelepciunea de care avem nevoie în încercare. Nu trebuie să ceri înțelepciune în încercare și în același timp să te târguiești cu Dumnezeu ca un copil să te scutească de ea. Fii hotărât, deși este greu, deși simți că nu mai reziști, încrede-Te în El, că împreună cu încercarea îți va da și resursele de care ai nevoie să poți să reziști în ea.

Iubirea adevărată nu tolerează chiar tot
Cum se poate ca unei biserici cu atât de multe calități să-i lipsească tocmai decența?

Cum arată un credincios neclintit în pasiunea lui pentru Evanghelie?
Problema cea mai mare a bisericilor contemporane nu este că oamenii nu vin la biserică, nu este că oamenii sunt plictisiți la biserică, nu este că bisericile nu sunt suficient de relevante, că nu sunt lideri puternici, carismatici acolo, ci realmente că acestea nu rămân neclintite în Evanghelia lui Isus Cristos. Și asta are de-a face că oamenii intră în biserici și ies de acolo fără ca realmente să fi auzit vestea bună. Cred că este vremea să înțelegem că ceea ce face o biserică neclintită, în sensul de stabilă, neschimbătoare, vrednică de încredere, vrednică să aibă un cuvânt de spus în societate, este dacă ea este neclintită în pasiunea ei pentru Evanghelie. Dacă nu este pasionată de Evanghelia lui Cristos, atunci realmente nu are cum să fie statornică.
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.

Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.





