Ce înseamnă să fii îndreptățit? – Romani 5:1-11
Alte resurse
Noul Legământ îl responsabilizează pe credincios
Uneori pentru a deveni responsabili avem nevoie de o revelație superioară sau de conștientizarea reală a motivației. Uneori trebuie să realizăm că există ceva în noi și trebuie să fim motivați față de ceea ce este în noi și să devenim responsabili. Nouă ni s-a făcut parte de mare har și de aceea autorul spune să ne închinăm Lui într-un mod care Îi este plăcut, cu reverență și cu frică. Și ce îi place lui Dumnezeu? Credința. Trebuie să I te închini lui Dumnezeu cu credință. Credința nu este religia, nu despre aceasta vorbește aici, ci despre acea încredere neclintită în Dumnezeu, care este invizibil, dar care lucrează atât de vizibil în viața ta. Acea încredere în El în viața de zi cu zi, mâine, poimâine, răspoimâine... Acea credință. În felul acesta să te închini. Mulți se închină fără credință - și uneori noi ne închinăm de asemenea fără credință. Dar ceea ce Îi place lui Dumnezeu nu e doar o închinare... ci o închinare care să Îi placă Lui, acea închinare, cu credință. Pentru că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Dumnezeul nostru este Același, ieri, azi și în veci. Același Dumnezeu care a dat Vechiul Legământ și a cărui voce oamenii aceia nu o putea îndura, același Dumnezeu care I s-a arătat lui Moise într-un tufiș care ardea și nu stingea, același Dumnezeu este și în Noul legământ. Același. Unii se uită la Vechiul Testament și spun: „A, Dumnezeu în Vechiul Testament e așa, Dumnezeu în Noul Testament e așa...” Nu, e același Dumnezeu! Dar știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce ne apropiem diferit de El? Știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce putem să intrăm în prezența Lui? Isus, Fiul Său. Asta e tot ce a schimbat ecuația. Nu omul păcătos. Omul e același. Ce schimbă viața unui om și modul în care el se relaționează lui Dumnezeu este Isus. Despre asta e Noul Legământ. Noul Legământ este despre Isus.
Trei oameni acceptați de Dumnezeu
Ceea ce face diferența cu privire la închinarea omului este inima nouă, iar credința este tocmai efectul unei astfel de inimi noi. Pentru că sunt foarte mulți oameni care se închină, care se duc la închinare... Însă dacă nu au o inimă nouă, închinarea aceea este egală cu zero. Poți să te duci și să pupi toate moaștele din lume, închinarea aia e egală cu zero... Sunt foarte mulți oameni în mișcarea evanghelică, din păcate, care cred că mersul acesta la biserică, că ai crescut așa de mic, că citești Biblia, că faci chestia aia, că te-ai botezat chiar... Dacă nu ai o inimă nouă, dacă nu este o inimă nouă în tine, atunci faci degeaba toate lucrurile alea! Iar credința este efectul inimii noi! Nu poți să vorbești despre credință, o credință reală, autentică, dacă nu ai o inimă nouă. Credința vine prin regenerarea pe care Duhul lui Dumnezeu o produce în noi. El trebuie să ne schimbe dispoziția noastră rea într-o dispoziție bună pentru ca astfel să putem să credem și să ne pocăim. Credința este efectul regenerării.
Despre Credință
Din păcate, sunt mulți credincioși care au speranță mai mult la viața de dincolo decât la viața de acum. Ceea ce e trist, pentru că relația noastră cu Dumnezeu nu ar trebui să se reflecte doar în lumea de dincolo - așteptăm lumea de dincolo și atunci există bucurie și există hedonism creștin și atunci o să mă bucur de El... Nu, lucrurile nu stau așa. Noi trebuie să învățăm și să ne disciplinăm ca și credincioși că astăzi este ziua în care trebuie să mă bucur de Domnul. Pentru ziua de mâine trebuie să am multă speranță și multă încredere în promisiunile lui Dumnezeu.
Moarte în Adam, viață în Hristos
Printr-un singur păcat, toți cei care sunt în Adam au murit; toți cei care sunt în Isus au neprihănire și viață. În Hristos nu este har suficient, ci har din belșug. Nu doar ca să te mântuiască, ci și ca să te țină până la sfârșit. Harul lui Dumnezeu este suficient pentru orice fel de păcătos. Mântuirea este un dar fără plată atunci când ai o zi bună, când te trezești și citești 5 capitole din biblie, ai un timp lung în rugăciune, vestești evanghelia altora, când reziști ispitelor, dar este un dar fără plată și atunci când ai o zi proastă și nu faci niciunul din aceste lucruri. Ține-te strâns de acest lucru!
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.