Neprihănirea dată de Dumnezeu prin credință
Noul Legământ îl responsabilizează pe credincios
Uneori pentru a deveni responsabili avem nevoie de o revelație superioară sau de conștientizarea reală a motivației. Uneori trebuie să realizăm că există ceva în noi și trebuie să fim motivați față de ceea ce este în noi și să devenim responsabili. Nouă ni s-a făcut parte de mare har și de aceea autorul spune să ne închinăm Lui într-un mod care Îi este plăcut, cu reverență și cu frică. Și ce îi place lui Dumnezeu? Credința. Trebuie să I te închini lui Dumnezeu cu credință. Credința nu este religia, nu despre aceasta vorbește aici, ci despre acea încredere neclintită în Dumnezeu, care este invizibil, dar care lucrează atât de vizibil în viața ta. Acea încredere în El în viața de zi cu zi, mâine, poimâine, răspoimâine... Acea credință. În felul acesta să te închini. Mulți se închină fără credință - și uneori noi ne închinăm de asemenea fără credință. Dar ceea ce Îi place lui Dumnezeu nu e doar o închinare... ci o închinare care să Îi placă Lui, acea închinare, cu credință. Pentru că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Dumnezeul nostru este Același, ieri, azi și în veci. Același Dumnezeu care a dat Vechiul Legământ și a cărui voce oamenii aceia nu o putea îndura, același Dumnezeu care I s-a arătat lui Moise într-un tufiș care ardea și nu stingea, același Dumnezeu este și în Noul legământ. Același. Unii se uită la Vechiul Testament și spun: „A, Dumnezeu în Vechiul Testament e așa, Dumnezeu în Noul Testament e așa...” Nu, e același Dumnezeu! Dar știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce ne apropiem diferit de El? Știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce putem să intrăm în prezența Lui? Isus, Fiul Său. Asta e tot ce a schimbat ecuația. Nu omul păcătos. Omul e același. Ce schimbă viața unui om și modul în care el se relaționează lui Dumnezeu este Isus. Despre asta e Noul Legământ. Noul Legământ este despre Isus.
Trei oameni acceptați de Dumnezeu
Ceea ce face diferența cu privire la închinarea omului este inima nouă, iar credința este tocmai efectul unei astfel de inimi noi. Pentru că sunt foarte mulți oameni care se închină, care se duc la închinare... Însă dacă nu au o inimă nouă, închinarea aceea este egală cu zero. Poți să te duci și să pupi toate moaștele din lume, închinarea aia e egală cu zero... Sunt foarte mulți oameni în mișcarea evanghelică, din păcate, care cred că mersul acesta la biserică, că ai crescut așa de mic, că citești Biblia, că faci chestia aia, că te-ai botezat chiar... Dacă nu ai o inimă nouă, dacă nu este o inimă nouă în tine, atunci faci degeaba toate lucrurile alea! Iar credința este efectul inimii noi! Nu poți să vorbești despre credință, o credință reală, autentică, dacă nu ai o inimă nouă. Credința vine prin regenerarea pe care Duhul lui Dumnezeu o produce în noi. El trebuie să ne schimbe dispoziția noastră rea într-o dispoziție bună pentru ca astfel să putem să credem și să ne pocăim. Credința este efectul regenerării.
Despre Credință
Din păcate, sunt mulți credincioși care au speranță mai mult la viața de dincolo decât la viața de acum. Ceea ce e trist, pentru că relația noastră cu Dumnezeu nu ar trebui să se reflecte doar în lumea de dincolo - așteptăm lumea de dincolo și atunci există bucurie și există hedonism creștin și atunci o să mă bucur de El... Nu, lucrurile nu stau așa. Noi trebuie să învățăm și să ne disciplinăm ca și credincioși că astăzi este ziua în care trebuie să mă bucur de Domnul. Pentru ziua de mâine trebuie să am multă speranță și multă încredere în promisiunile lui Dumnezeu.
Avizat de Isus
Noi nu putem să stăm înaintea lui Dumnezeu decât în felul acesta și trebuie să ne intre bine în cap: Noi nu putem să stăm în prezența lui Dumnezeu decât prin Isus!
Moarte în Adam, viață în Hristos
Printr-un singur păcat, toți cei care sunt în Adam au murit; toți cei care sunt în Isus au neprihănire și viață. În Hristos nu este har suficient, ci har din belșug. Nu doar ca să te mântuiască, ci și ca să te țină până la sfârșit. Harul lui Dumnezeu este suficient pentru orice fel de păcătos. Mântuirea este un dar fără plată atunci când ai o zi bună, când te trezești și citești 5 capitole din biblie, ai un timp lung în rugăciune, vestești evanghelia altora, când reziști ispitelor, dar este un dar fără plată și atunci când ai o zi proastă și nu faci niciunul din aceste lucruri. Ține-te strâns de acest lucru!
De la datorie la reconciliere
Care este obiectul reconcilierii? Noi. Noi suntem cei care ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, iar singura cale ca relația să fie îndreptată este ca Dumnezeu să-Și schimbe dispoziția aceasta față de noi și ca dispoziția noastră să fie schimbată. Păcatul este în spatele acestor două lucruri. El atrage mânia și tot el produce răzvrătirea aceasta din noi. Dar când se plătește pentru păcat, atunci poate să fie pace și acceptare. Hristos este Acela care domolește mânia Tatălui, care șterge datoria noastră pe cruce, care ne reconciliază cu Tatăl. Cunoașteți vreun alt Mântuitor mai minunat ca acesta? Nu. Nu. El este cel mai minunat Mântuitor - Singurul, Unicul.
Inima Evangheliei: Ispășirea
Biblic, nu este corect să afirmăm că Isus a murit în locul nostru, în sensul în care eu ar fi trebuit să mor moartea aceea. Pentru că dacă eu aș fi murit nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Nu aș fi fost ispășit. În sensul acesta, Isus nu a murit în locul meu, pentru că dacă eu aș fi fost în locul lui Isus și aș fi murit, aș fi mers tot în iad. Trebuia să moară o singură persoană pentru ca să fie făcută ispășirea - și acea Persoană era Isus. De aceea este frumoasă Cina Domnului, să stai și să meditezi la ce a făcut Isus... El era singurul care putea să fie acolo. El e singurul care e vrednic - niciunul dintre noi nu este vrednic. Dacă există vreo vrednicie în noi, este doar o vrednicie a lui Hristos care ne este imputată. Niciunul dintre noi nu am putea fi vrednici și niciunul dintre noi, dacă am muri, indiferent cât de martiri am muri, nu am putea ispăși pentru păcatul nostru. Ispășirea este eficace pentru că a murit Cine trebuia să moară.
Cele șapte ecouri ale Golgotei
Legea a fost împlinită așa cum nu a mai fost niciodată împlinită prin ascultarea Sa până la moarte, și încă moarte de cruce. Răscumpărarea este completă în punctul acesta. Ceea ce Dumnezeu a început în Geneza, adică la început, termină în Ioan, adică pe cruce. În momentul acela Dumnezeu are un Sabat - Se odihnește. Și odată cu El și noi toți, care ne încredem în lucrarea și persoana lui Isus, ne odihnim de încercările, străduințele și faptele noastre în căutarea favorii divine - „S-a sfârșit!”
Unicitatea morții lui Isus
În momentul în care Isus a venit ca Mare Preot, umbrele s-au dus. Moartea lui Isus a deschis un acces proaspăt către Dumnezeu și a anulat sistemul de jertfe al Vechiului Testament și preoția. Iar când acest lucru s-a întâmplat, când Isus a ratificat Noul Legământ, Vechiul Legământ a fost abolit. În momentul în care Isus vine ca Mare Preot, El nu este doar Mare Preot, ci El este și jertfă.
Între procese – Matei 26-27
Pilat a crezut că apa spală sângele. Ceea ce nu a înțeles el este că doar sângele spală sângele. Doar sângele lui Hristos spală vinovăția de pe mâinile noastre. Inocența care protestează nu salvează pe nimeni. Însă inocența care salvează este cea a lui Hristos.