Hristos împlinește Legământul Davidic. Dovezile sunt clare, atât din Vechiul Testament, cât și din Noul Testament. Pentru oricine acceptă autencitatea și inspirația Scripturilor, mărturia îngerului către Maria este concluzivă - Luca 1:31-33. Promisiunea Tronului lui David, Împărăției lui David, și tot ce implică ea, este transferată prin această profeție către Isus Hristos, „Fiul lui David” (Matei 1:1). Linia care a început cu David își are împlinirea eternă în Hristos.
Avem un Dumnezeu care este foarte credincios, care ceea ce spune face, și toate promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut se împlinesc și sunt regăsite în Isus, în Cristos. În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da”.
Geneza 3:15 este o promisiune codificată, care apare într-un blestem, într-o discuție pe care Dumnezeu o poartă cu șarpele.
Aceasta nu e o promisiune pe care Dumnezeu o face pentru că a fost luat prin surprindere, că doar omul a știut că va spune „Nu”. Dumnezeu a știut din veșnicie, de dinainte să fie omul, că lucrul acesta se va întâmpla. Pentru că Dumnezeu a planificat și Dumnezeu Și-a promis că va face lucruri înainte ca omul să fie. Efeseni 1 vorbește despre aceasta, că Dumnezeu a hotărât toate lucrurile de dinainte de creație, de dinainte de a fi lucrurile. E un adevăr pe care Scriptura îl afirmă și trebuie să îl credem.
Dumnezeu a revelat această taină, ascunsă în vechiul testament, în Noul Legământ. În Noul Legământ, în noua creație, se descifrează și se arată toate aceste taine și mistere.
„Legea sau Cuvântul lui Dumnezeu va fi plasat în inimile oamenilor Noului Legământ. Va fi scrisă pe inimile lor. Cu alte cuvinte, inima oamenilor Noului Legământ va fi transformată din interior de către infuzia Cuvântului lui Dumnezeu. Acest lucru este produs de Duhul Sfânt, care locuiește în ele (Ezechiel 36:24-32; Ioel 2:28-32). Este prezența Duhului Sfânt care aduce puterea Cuvântului. Niciodată nu le poți deconecta pe cele două. Locuirea în inimi a Duhului Sfânt este o realitate nouă și glorioasă în Noul Legământ.
Dumnezeu pur și simplu afirmă că El va fi Dumnezeul nostru și că noi vom fi poporul Lui. În Vechiul Legământ, aceasta era de obicei condiționată de un „Dacă voi... atunci Eu...”. Cuvântul și puterea lui Dumnezeu Însuși garantează relația noastră.
Toți cei din Noul Legământ vor fi credincioși. Nu va mai fi un amestec ca în Israel. Pe parcursul istoriei lui Israel, un mic număr de evrei erau de fapt credincioși, cu o nevoie constantă de „evanghelizare” în interiorul națiunii. Însă în Noul Legământ toți Îl vor cunoaște pe Domnul, vor crede Cuvântul Lui. Aceasta este o schimbare radicală în Noul Legământ. Avem noi un grup mixt în adunările și slujirile noastre publice? Da, avem. Dar doar credincioșii adevărați fac parte din Noul Legământ. Aceasta devine avertizările care apar în Noul Testament și în mod special în Evrei.”
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști.
Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora.
Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa.
Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.
