Lună: iunie 2019
Înapoi la dragostea dintâi
Într-o bună zi, vei sta la judecată înaintea Domnului și vei fi responsabil pentru cum ai trăit în comunitățile în care Domnul te-a pus.
Noblețea suferinței
Credincioșii din orice vreme au suferit și suferința nu e un lucru nou. Credinciosul nu este scutit de suferință. De fapt, mesajul Noului Testament este că dacă ești scutit de suferință, dacă nu există suferință în viața ta, s-ar putea să fii un „copil al mâniei” - să nu fii copilul lui Dumnezeu. Petru spune că în viața celui credincios trebuie să fie suferință. „Suferința este semnul distinctiv al creștinului autentic. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui. Luther a socotit suferința ca fiind una din caracteristicile adevăratei biserici. Ucenicia înseamnă loialitate față de Cristos, care a suferit, și de aceea nu ar trebui să surprindă pe nimeni că toți creștinii sunt chemați să sufere.” (Dietrich Bonhoeffer) Așa cum aurul e purificat de foc, tot așa focul persecuției purifică credința creștină și caracterul credinciosului. Fraților, vreți să nu vă lipsească nimic? Fraților, vreți să fiți desăvârșiți și întregi? Fraților, vreți ca răbdarea voastră să ducă la desăvârșire lucrarea pe care Dumnezeu v-a încredințat-o? Atunci priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.
Biserica, Adevărul și tolerarea păcatului
Una dintre problemele majore ale bisericii secolului 21 este înțelegerea greșită și inexistența disciplinării în biserică. Oameni care trăiesc în păcat, oameni care își permit lumea, oameni care nu se pocăiesc și nu arată în niciun fel pocăință și îndreptare în viața lor - și biserica stă pasivă și privește toate lucrurile acestea; nu intervine. Biserica trebuie să fie serioasă cu lucrurile acestea. Biserica nu poate să se joace cu lumea, nu poate să se joace cu păcatul.
Relații în familie transformate prin Hristos
Chemarea soției de a se supune soțului nu este una care să o desconsidere. Sau că ea este proprietatea soțului și că nu are niciodată nimic de spus. Pe seama Cuvântului s-au făcut de-a lungul anilor foarte multe abuzuri. Cuvântul nu încurajează rolul soțului ca fiind unul dictatorial, el fiind cel care taie și spânzură. Bărbatul și femeia au fost creați ca fiind egali în valoare, însă cu roluri diferite. Faptul că Fiul se supune Tatălui nu înseamnă că îi este cumva inferior. Nu este o supunere orbească. Atunci când soțul depășește limitele ascultării de Domnul, soția dimpotrivă este chemată să nu se supună. În acest caz, autoritatea mai importantă pentru soție este Domnul și asculatarea de El. Știți care este problema noastră? Că citim partea verestului care i se adresează celuilalt. Știți ce demonstrăm atunci când facem lucrul acesta? Că vrem ca celălalt să ne slujească, celălalt să se jertfească, celălalt să-și îndeplinească responsabilitatea, și oh cât de bine știm care îi sunt aceste responsabilități!!!
Iubirea adevărată nu tolerează chiar tot
Cum se poate ca unei biserici cu atât de multe calități să-i lipsească tocmai decența?