An: 2017
Darurile spirituale – definiție și scopurile lor
Darurile spirituale sunt daruri oferite și controlate de Duhul Sfânt, prin har, în vederea slujirii altora, exercitate prin puterea Lui și spre beneficiul altora. Darurile spirituale sunt mijloace prin care Duhul Sfânt slujește bisericii lui Hristos în vederea zidirii ei, și nu doar niște posesiuni personale. De foarte multe ori, când se vorbește despre aceste daruri spirituale, lucrurile devin atât de personale („Sunt ale mele, sunt în posesia mea”), încât nu poți să nu vezi decât o atitudine egoistă în modul în care se comunică despre aceste daruri spirituale. Nu acesta este limbajul Scripturii. Când Scriptura vorbește despre aceste daruri spirituale, vorbește despre aceste mijloace, acest canal prin care Duhul lui Dumnezeu binecuvântează pe alții - în speță, biserica lui Hristos.
Învățând să iubim folosindu-ne darurile
Dragostea este acțiunea voinței spre beneficiul obiectului, fără așteptări de răsplătire. De aceea, elementul care este necesar pentru armonie nu este darul spiritual, ci dragostea - zice Pavel. Vreți armonie? Vreți această diversitate și unitate să funcționeze în armonie? Este nevoie de dragoste, zice Pavel. Dacă pui în balanță darurile spirituale și dragostea, darurile spirituale nu contează. Dragostea este cea care contează. Darurile și slujirea sunt importante, însă ele nu sunt așa de importante precum dragostea, zice Pavel.
Iertați de o datorie imensă!
A ierta nu înseamnă a minimaliza greșeala celeilalte persoane sau a o scuza. Iertarea pe care stăpânul i-a arătat-o sclavului l-a costa enorm. Iertarea pe care ne-a oferit-o nouă Stăpânul cel Ceresc L-a costat viața preaiubitului Său Fiu, tot ceea ce Tatăl avea mai de preț. A ierta pe cel care ți-a greșit te costă nu doar valoarea lucrului pe care nu-l mai poți recupera, ci și faptul că renunți să-ți mai faci tu dreptate.
Marele Preot al mărturisirii noastre
Conștientizarea păcatului crește în aceeași măsură cu maturizarea în credință. Doar împietrirea inimii și încăpățânarea te vor orbi în a-ți vedea păcatul. Harul îți va arăta condiția jalnică pe care o ai, de păcătos. Dacă lucrul acesta nu se întâmplă în viața ta, înseamnă că intri foarte rar în prezența Tatălui. Apropierea de tronului harului nu va diminua vederea păcatului din viața ta, ci mai degrabă îl vei vedea mai imens, mai groaznic, mai profund. Dar ce fel de tron este? Al harului! Nu intri în prezența lui Dumnezeu ca să fii condamnat pentru păcatul tău, ci pentru ca să primești har! Va fi un tron de judecată pentru unii, dar aici, pentru cei credincioși, vorbim despre acest tron al harului, de apropierea prin Hristos de Tatăl. E un lucru extraordinar de care avem parte!
Cristos, Preotul desăvârșit
Omul nu e mântuit prin faptele lui, pentru că el niciodată n-ar putea să se ridice la statutul la care S-a ridicat Isus, nici măcar în umanitatea Lui. De aceea Isus, care este Dumnezeu, a trebuit să vină.
Avertizare împotriva apostaziei
S-ar putea să știți despre învățătura despre neprihănirea lui Hristos - despre această dreptate care este imputată de Dumnezeu celui păcătos prin ceea ce Hristos a făcut. Dar cel care este cu adevărat matur a pus în practică lucrul acesta, l-a experimentat. S-ar putea ca și în vremurile noastre să fie prin biserici oameni care să spună: „Da, da, eu știu foarte bine despre această doctrină a îndreptățirii prin credință, despre această imputare a dreptății lui Hristos, știu foarte bine lucrurile acestea.” Și autorul spune: „OK. Știi lucrurile acestea intelectual. Dar le-ai experimentat în viața ta? Le-ai pus în practică? Sunt trăite în viața ta?” Pentru că, dacă nu sunt trăite în viața ta, nu ești în niciun fel deosebit sau diferențiat de ceilalți. Ești tot un copil. Nu există maturitate în tine. Maturitatea vine prin experiență, prin trăirea acestor adevăruri. Maturitatea vine prin Isus, prin jertfa Lui, prin Noul Legământ pe care El îl aduce - și Vechiul Testament vorbește despre asta din scoarță-n scoarță; profeții vorbesc foarte mult despre asta în momentul în care introduc Noul Legământ. Renunțați la Vechiul Legământ și mergeți spre Noul Legământ.
Avertizare împotriva apostaziei (2)
Sunt de acord cu D. A. Carson că apostazia este diferită de cădere. Căderea are de obicei în vedere aspectele morale - iar pentru ei mai este cu putință. Și avem cazul curvarului din Corint, de exemplu. A fost o șansă pentru el, iar în 2 Corinteni Pavel vorbește despre el ca fiind reabilitat. A primit harul acesta și s-a pocăit. Aici, în cazul apostaților, nu cred că are în vedere aspectele morale. Apostazia nu are de-a face cu moralitatea, ci are de-a face doar cu doctrina, când un om respinge aspectele doctrinare cu privire la Hristos, cu privire la creștinism - și nu mai există nicio șansă.
Plinătatea Duhului Sfânt – Coloseni 1:3-14
Dumnezeu mă umple cu Duhul Sfânt în momentul în care eu stau în Cuvântul lui Dumnezeu, primesc Cuvântul lui Dumnezeu - și Dumnezeu mă umple pentru a înțelege și a împlini Cuvântul lui Dumnezeu. Există o relație foarte apropiată, care nu poate fi ruptă, între Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu. „Luați sabia Duhului, care este... Cuvântul lui Dumnezeu.” Nu există această tensiune între Cuvânt și Duhul Sfânt - sau, altfel spus, între preocuparea noastră pentru Cuvântul lui Dumnezeu și preocuparea noastră pentru a fi plini de Duhul Sfânt. [...] Atât timp cât Cuvântul lui Dumnezeu este din belșug în tine, Duhul lui Dumnezeu te va umple ca să împlinești acel cuvânt al lui Dumnezeu.
Avertizare împotriva apostaziei (3) – Ce previne apostazia?
Harul lui Dumnezeu este cel care previne apostazia, însă harul lui Dumnezeu lucrează, dacă vreți, prin această sârguință a noastră, a celor care Îl cunoaștem pe El.
Misteriosul Melhisedec
Mesajul acesta nu-i despre Melhisedec. Melhisedec prefigura pe Hristos. Melhisedec era drept pentru că avea imputată și trecută în dreptul lui o neprihănire - și aceea era neprihănirea lui Isus.