Lună: septembrie 2017
O dată pentru totdeauna
Îți dai seama cum ar fi pentru un evreu? „Cum? Stai puțin, că în fiecare an abia așteptăm ziua ispășirii... E o zi națională, în care preotul aduce pentru păcatul lui și pentru păcatul familiei acea junincă sau acel animal, după care pentru întregul popor - și se întâmplă asta în fiecare an! Dacă nu s-ar întâmpla asta în fiecare an, înseamnă că nu am asculta de Yahve și ar trebui să fim consumați de mânia Lui! În fiecare an trebuie să se întâmple asta! Animal după animal, sânge - mult sânge - care trebuie să curgă!” Și autorul Epistolei către Evrei spune că Isus nu a trebuit să facă asta decât o singură dată. Și, spre deosebire de ei, de evrei, de preoții aceia care slujeau în mod continuu la templu și animal după animal după animal era sacrificat - și nu obțineau absolut nimic, Isus obține o răscumpărare VEȘNICĂ.
Moartea care aduce împlinirea promisiunii
De ce este nevoie de un nou legământ? Pentru ca acei care sunt chemați să poată primi moștenirea veșnică promisă. Dacă nu ar fi venit un nou legământ, dacă nu ar fi avut loc această moarte a lui Isus, acei care au fost chemați nu puteau să moștenească viața veșnică promisă.
Necesitatea unei jertfe reale
Gândiți-vă la faptul că atunci când Isus ratifică legământul acesta tu nu trebuie să mori, nu trebuie să participi în niciun fel cu absolut nimic - să aduci nu știu ce lucruri ca să poți participa în legământul acesta - ci realmente beneficiezi de el. Este un mare har care ți s-a făcut. Dar, dragilor, o persoană a trebui să moară ca noi să beneficiem de toate lucrurile acestea. Și nu orice persoană: Creatorul! Cel care ne-a creat. Isus este Creatorul, este Cel care ne-a creat, și El a trebuit să moară ca noi să avem parte de lucrurile acestea. Nu le luați cu ușurință! Bucurați-vă de ele și fiți recunoscători pentru ele în fiecare zi, gândiți-vă și meditați la ele!
Isus rezolvă problemele vechiului legământ
Tocmai pentru că jertfele aduse în vechiul legământ nu puteau îndepărta păcatul, conștiința rămânea vinovată, iar anual, ceea ce trebuia să fie o sărbătoare aducea aminte de fapt de problema păcatului, care nu putea fi iertat. Nici nu pot să nu mă gândesc la contrastul pe care-l trăim noi astăzi ori de câte ori stăm la cina Domnului, așa cum spuneam. Păcatul a fost iertat; celebrăm această mântuire care este perfectă.