Starea de păcat a omului - Depravarea totală
Moarte în Adam, viață în Hristos
Printr-un singur păcat, toți cei care sunt în Adam au murit; toți cei care sunt în Isus au neprihănire și viață. În Hristos nu este har suficient, ci har din belșug. Nu doar ca să te mântuiască, ci și ca să te țină până la sfârșit. Harul lui Dumnezeu este suficient pentru orice fel de păcătos. Mântuirea este un dar fără plată atunci când ai o zi bună, când te trezești și citești 5 capitole din biblie, ai un timp lung în rugăciune, vestești evanghelia altora, când reziști ispitelor, dar este un dar fără plată și atunci când ai o zi proastă și nu faci niciunul din aceste lucruri. Ține-te strâns de acest lucru!
Agentul mântuirii
Omul nu are autocapacitatea de a-și vedea păcatul și vinovăția. Iar dacă nu poate să-și vadă păcatul, de ce s-ar pocăi și ar crede în jertfa lui Isus? Sau, dacă nu poate să-și vadă păcatul, cum poate să ajungă să creadă și să se pocăiască? Omul nu își dă jos piedica de la ochi de unul singur. De fapt, realitatea este că el nici nu realizează că are o piedică. El crede că așa e normal. Omul are nevoie de cineva din exterior pentru a o face, iar acel cineva este Duhul lui Dumnezeu. De-abia după aceea vorbim despre pocăință și credință. Dacă nu vezi aceste lucruri, înseamnă că perspectiva ta sau viziunea ta sau înțelegerea ta cu privire la cine este omul este greșită – nu este biblică.
De ce a murit Isus?
„Isus a murit urmărind un scop precis. Pentru că tot ceea ce Dumnezeu face urmează un scop pe care El îl are și pe care l-a alcătuit în El Însuși. Arminius a spus că: „Dumnezeu a avut un gând și o voință de a face bine rasei umane. Dar nu i-a putut face bine din cauza păcatului. Dreptatea Lui îi stătea în cale. De aceea L-a trimis pe Hristos, pentru a înlătura obstacolul, pentru ca astfel să se îndure.” Această teorie a lui Arminius nu face nimic altceva decât să reducă lucrarea lui Isus la un experiment costisitor care POATE va avea succes. Această teorie conține o condiție în ea. Pentru ca lucrarea lui Isus să aibă succes, omul trebuie să creadă. Serios? Asta înseamnă că acel păcătos Îl umple de faimă și de succes pe Isus. Sunt mulți care s-ar grăbi să afirme că Arminius are dreptate; dar știți ce spune teoria lui cu alte cuvinte: dacă îl primești pe Isus, atunci El a murit pentru tine; dacă nu, atunci nu a murit pentru tine. Fapta păcătosului face posibil succesul lui Isus. Gândiți-vă! Dacă omul nu crede și moare, înseamnă că e clar că Isus nu a plătit pentru el. Dacă nu moare (spiritual) înseamnă că a crezut, înseamnă că Isus a murit pentru el (sună a jertfă limitată, domnule Arminius, precum calviniștii). Dacă spunem: a avut putere, dar lipsa credinței a făcut-o ineficientă… nu spunem de fapt că ea este ineficientă? Să fim serioși! Nu se poate ca cineva să moară, deși Isus a plătit pentru el… Ce putere ar mai avea atunci sângele lui Isus? Cât de diferit sună afirmația lui Pavel din Romani 9: „Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“? Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?” John Piper spunea că „Binele nostru vine din faptul că Dumnezeu își iubește gloria în mod infinit.” Dumnezeu nu e ca și cum nu ar avea glorie și caută o glorie. Nu, El e glorios. Și tot ceea ce se întâmplă se întâmplă pentru ceea ce El este deja. Noi nu putem să adăugăm ceva la Dumnezeu, să spunem că Dumnezeu Își ia mai multă glorie acum. Nu. Dumnezeu are toată gloria. Gloria lui Dumnezeu este manifestarea acestei superiorități și desărvârșiri a lui Dumnezeu care este intrinsecă. Isus a căutat tot timpul această glorie a Tatălui.”
De la datorie la reconciliere
Care este obiectul reconcilierii? Noi. Noi suntem cei care ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, iar singura cale ca relația să fie îndreptată este ca Dumnezeu să-Și schimbe dispoziția aceasta față de noi și ca dispoziția noastră să fie schimbată. Păcatul este în spatele acestor două lucruri. El atrage mânia și tot el produce răzvrătirea aceasta din noi. Dar când se plătește pentru păcat, atunci poate să fie pace și acceptare. Hristos este Acela care domolește mânia Tatălui, care șterge datoria noastră pe cruce, care ne reconciliază cu Tatăl. Cunoașteți vreun alt Mântuitor mai minunat ca acesta? Nu. Nu. El este cel mai minunat Mântuitor - Singurul, Unicul.
După îndemnurile cui trăiești?
„Aşadar, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos Isus (care nu trăiesc potrivit cu firea, ci potrivit cu Duhul). Căci legea Duhului vieţii în Cristos Isus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. [...] Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui.” (Romani 8:1-2, 6-9 NTR)