Pocăința
Isus, Cuvântul lui Dumnezeu
De multe ori tindem să avem o părere greșită despre Dumnezeu. Tindem să gândim că Dumnezeu este un Dumnezeu aspru și răzbunător și că Isus a făcut ceva și a schimbat mânia lui Dumnezeu în dragoste, i-a alterat atitudinea Lui cu privire la creație. Dar Noul Testament nu spune așa ceva. Ne uităm la acest pasaj și vedem că Isus a fost mereu acolo și El ne-a deschis o cale să vedem eterna și neschimbătoarea dragoste a lui Dumnezeu. Ne uităm la Isus și-L vedem pe Dumnezeu pe deplin. Isus este Singurul care ne poate descoperi cine este Dumnezeu.
Pocăința, singura speranță pentru o biserică apatică
După tot întunericul pe care-l vezi în biserică și cât de dur vorbește Isus, El zice: „Eu îi mustru și îi disciplinez pe cei pe care îi iubesc. Fii plin de râvnă deci și pocăiește-te.” Versetul acesta vine ca o speranță de care oamenii aceștia se pot agăța, care o ancoră. Cuvintele acestea oferă speranță. Isus le cere să se pocăiască, să se întoarcă de la păcatele lor cu fața spre Dumnezeu și să realizeze că Isus este Martorul Credincios și Adevărat, că El este Dumnezeu, El este singurul care autentifică și confirmă Cuvântul lui Dumnezeu, că El este Capul, Începutul noii creații, și doar prin El pot să stea. Ei trebuie să se pocăiască, să se întoarcă la Isus și să creadă. Trebuie să se pocăiască și să creadă. E un cuvânt nu doar pentru biserica din Laodiceea, ci e un cuvânt și pentru bisericile din secolul XXI. E un cuvânt care termină într-un ton individual: să recunoști că ești departe de acest martor credincios și să te pocăiești. Să recunoști, să realizezi că Isus este îndelung răbdător și că nu te-a judecat, nu te-a făcut una cu pământul încă, și te așteaptă să te întorci la El. El este singurul care poate să dea viață. Iar promisiunea este fenomenală: că vom sta cu El la masă.
Pocăința
De cele mai multe ori nu se predică pocăința în bisericile noastre, pentru că evităm în a mai crede și declara păcătoșenia și stricăciunea omului. Evanghelia nu este pentru cei care se văd sănătoși, ci este doar pentru cei bolnavi, pentru cei care se văd păcătoși. Pocăința este prezentată de autorii Noului Testament într-un limbaj al urgenței („acum”/„astăzi”). Toți oamenii, fără excepție, au nevoie de pocăință și li se poruncește aceasta. Legalismul este în opoziție cu pocăința. Omul legalist își creează un sistem de reguli pe care le îndeplinește și prin care se auto-îndreptățește înaintea lui Dumnezeu și ocolește în felul acesta pocăința.
Cel născut din Dumnezeu vine la lumină
Vă aduceți aminte de o situație în care ați greșit față de cineva și vă doreați cu ardoare să se termine totul cu bine? Vă aduceți aminte curajul de care ați avut nevoie de a da ochii cu acea persoană? Sau frământarea prin care ați trecut la gândul că nu știați cum va reacționa persoana respectivă la cererea voastră de iertare? Și ce bucurie și ușurare au urmat după ce persoana față de care greșisem ne-a spus că ne iartă? Promisiunea iertării lui Dumnezeu Ne este tuturor arhicunoscut un verset din 1 Ioan 1:9, verset care conține una dintre cele […]
Între procese – Matei 26-27
Pilat a crezut că apa spală sângele. Ceea ce nu a înțeles el este că doar sângele spală sângele. Doar sângele lui Hristos spală vinovăția de pe mâinile noastre. Inocența care protestează nu salvează pe nimeni. Însă inocența care salvează este cea a lui Hristos.