Implicațiile ispășirii lui Hristos
Evanghelia regenerează
Dacă vechea creație a venit în ființă la cuvântul lui Dumnezeu, noua creație vine la viață, de asemenea, la cuvântul lui Dumnezeu. În momentul în care Dumnezeu a creat lucrurile, referindu-ne la vechea creație, Biblia ne spune în Geneza că era nimic și că din din nimic a făcut totul și că toate lucrurile s-au făcut la cuvântul lui Dumnezeu. Ce a făcut creația ca să prindă viață? Absolut nimic. Ce face noua creație ca să prindă viață? Absolut nimic. În vechea creație ni se spune că Dumnezeu a spus și a fost. Iar când citim scrierile pauline, înțelegem că totul a fost concret prin El, prin Isus, care este Cuvântul, așa cum spune Ioan în capitolul 1. În noua creație, Cuvântul se oferă pe Sine, iar Duhul Lui este Cel care regenerează (sau naște din nou) tocmai în urma auzirii Cuvântului – Romani capitolul 10. Convertirea, în contextul altor religii, înseamnă o schimbare a minții și apoi, bineînțeles, a alianței. Însă nu asta înseamnă convertirea din punct de vedere biblic. Știu că de foarte multe ori se folosește, când se vorbește despre convertire, chiar în contextul nostru evanghelic, celebrul verb grecesc „metanoia”. Însă convertirea din punct de vedere biblic nu este metanoia. Convertirea din punct de vedere biblic este o transformare interioară autentică, puternică, supranaturală, făcută de Dumnezeu. Chiar dacă nu înțelegi pașii prin care se întâmplă lucrul acesta, nu poți nega efectele. Dacă nu înțelegi cum are loc această convertire, această regenerare, această transformare interioară care este una autentică, nu poți însă nega consecințele, lucrurile pe care le produce în viața ta, efectele pe care le are. Include această transformare autentică și o schimbare a minții? Cu siguranță! Dar nu este doar o schimbare a minții și, de aceea, nu poți să spui că este o schimbare a minții. E mult mai mult decât atât. E mult mai mult decât o transformare rațională sau o transformare mistică sau o transformare la nivelul descoperirii. E mai mult decât atât. Un om care are parte de regenerare, un om care are parte de această convertire, de această transformare, are parte de o lucrare supranaturală puternică, autentică, care se produce în el. Dacă cineva zice: „Eu m-am rugat să-L primesc pe Isus, am ridicat mâna, am hotărât, am mers la biserică”, crezând că lucrul acesta îi asigură viață veșnică, dar fără o transformare a vieții, tuturor acestor oameni le spun că se înșeală. Și aici nu este vorba despre a judeca pe cineva sau a nu judeca; Biblia spune lucrul acesta. În momentul în care un om este regenerat, în momentul în care un om este convertit și există o convertire, o regenerare, o naștere din nou autentică, există niște efecte. Dacă nu vezi efectele nașterii din nou, înseamnă că nu ești născut din nou. Convertirea în Noul Testament, deși implică o schimbare a minții, nu este doar o schimbare a minții, ci o transformare supranaturală a lui Dumnezeu.
Agentul mântuirii
Omul nu are autocapacitatea de a-și vedea păcatul și vinovăția. Iar dacă nu poate să-și vadă păcatul, de ce s-ar pocăi și ar crede în jertfa lui Isus? Sau, dacă nu poate să-și vadă păcatul, cum poate să ajungă să creadă și să se pocăiască? Omul nu își dă jos piedica de la ochi de unul singur. De fapt, realitatea este că el nici nu realizează că are o piedică. El crede că așa e normal. Omul are nevoie de cineva din exterior pentru a o face, iar acel cineva este Duhul lui Dumnezeu. De-abia după aceea vorbim despre pocăință și credință. Dacă nu vezi aceste lucruri, înseamnă că perspectiva ta sau viziunea ta sau înțelegerea ta cu privire la cine este omul este greșită – nu este biblică.
De ce a murit Isus?
„Isus a murit urmărind un scop precis. Pentru că tot ceea ce Dumnezeu face urmează un scop pe care El îl are și pe care l-a alcătuit în El Însuși. Arminius a spus că: „Dumnezeu a avut un gând și o voință de a face bine rasei umane. Dar nu i-a putut face bine din cauza păcatului. Dreptatea Lui îi stătea în cale. De aceea L-a trimis pe Hristos, pentru a înlătura obstacolul, pentru ca astfel să se îndure.” Această teorie a lui Arminius nu face nimic altceva decât să reducă lucrarea lui Isus la un experiment costisitor care POATE va avea succes. Această teorie conține o condiție în ea. Pentru ca lucrarea lui Isus să aibă succes, omul trebuie să creadă. Serios? Asta înseamnă că acel păcătos Îl umple de faimă și de succes pe Isus. Sunt mulți care s-ar grăbi să afirme că Arminius are dreptate; dar știți ce spune teoria lui cu alte cuvinte: dacă îl primești pe Isus, atunci El a murit pentru tine; dacă nu, atunci nu a murit pentru tine. Fapta păcătosului face posibil succesul lui Isus. Gândiți-vă! Dacă omul nu crede și moare, înseamnă că e clar că Isus nu a plătit pentru el. Dacă nu moare (spiritual) înseamnă că a crezut, înseamnă că Isus a murit pentru el (sună a jertfă limitată, domnule Arminius, precum calviniștii). Dacă spunem: a avut putere, dar lipsa credinței a făcut-o ineficientă… nu spunem de fapt că ea este ineficientă? Să fim serioși! Nu se poate ca cineva să moară, deși Isus a plătit pentru el… Ce putere ar mai avea atunci sângele lui Isus? Cât de diferit sună afirmația lui Pavel din Romani 9: „Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“? Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?” John Piper spunea că „Binele nostru vine din faptul că Dumnezeu își iubește gloria în mod infinit.” Dumnezeu nu e ca și cum nu ar avea glorie și caută o glorie. Nu, El e glorios. Și tot ceea ce se întâmplă se întâmplă pentru ceea ce El este deja. Noi nu putem să adăugăm ceva la Dumnezeu, să spunem că Dumnezeu Își ia mai multă glorie acum. Nu. Dumnezeu are toată gloria. Gloria lui Dumnezeu este manifestarea acestei superiorități și desărvârșiri a lui Dumnezeu care este intrinsecă. Isus a căutat tot timpul această glorie a Tatălui.”
De la datorie la reconciliere
Care este obiectul reconcilierii? Noi. Noi suntem cei care ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, iar singura cale ca relația să fie îndreptată este ca Dumnezeu să-Și schimbe dispoziția aceasta față de noi și ca dispoziția noastră să fie schimbată. Păcatul este în spatele acestor două lucruri. El atrage mânia și tot el produce răzvrătirea aceasta din noi. Dar când se plătește pentru păcat, atunci poate să fie pace și acceptare. Hristos este Acela care domolește mânia Tatălui, care șterge datoria noastră pe cruce, care ne reconciliază cu Tatăl. Cunoașteți vreun alt Mântuitor mai minunat ca acesta? Nu. Nu. El este cel mai minunat Mântuitor - Singurul, Unicul.
Dragostea precede jertfa
Când nu înțelegi cu adevărat ispășirea, ai cele mai mari șanse să nu înțelegi deloc sau prea puțin ce înseamnă Evanghelia. [...] Dacă jertfa lui Isus nu a fost eficientă în momentul consumării ei, atunci înseamnă că nici Noul Legământ nu este în vigoare și nici Legea Mozaică de fapt nu a fost împlinită. Dacă Legea a fost împlinită, iar astăzi trăim sub un Nou Legământ, atunci înseamnă că El i-a desăvârșit pe cei care erau puși deoparte în momentul ispășirii. [...] Noi suntem iubiți pentru că așa a ales El. Și pentru că eram iubiții Lui, Isus a plătit pentru noi. El ne-a iubit înainte să trimită pe Isus. Iubirea precede jertfa. Când te gândești la aspectul acesta, e colosal. Noi eram aleșii lui Dumnezeu, dar eram răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu; și cu toate acestea Dumnezeu ne iubea. Și nu ne iubește în niciun mod diferit astăzi față de cum ne iubea atunci. Pentru că dacă ne-ar iubi diferit astăzi față de cum ne iubea atunci, înseamnă că Dumnezeu se schimbă – iar Dumnezeu e neschimbabil. Ce s-a transformat este relația dintre El și noi. Asta a suferit o schimbare. Nu a suferit o schimbare Dumnezeu în modul în care iubește. Dacă spui asta, dragostea este un atribut al lui Dumnezeu – înseamnă că Dumnezeu este schimbabil. De aceea este important să centrăm toată teologia noastră în Dumnezeu, în atributele lui Dumnezeu, în cum este Dumnezeu. Deși noi eram cu toții răzvrătiți, Dumnezeu ne iubea. Fundamentul dragostei lui Dumnezeu este alegerea Lui. Este hotărârea Lui de a te iubi – și asta înseamnă har. Eu nu am făcut absolut nimic pentru ca Dumnezeu să mă iubească. Fundamentul dragostei lui Dumnezeu este alegerea Lui. Dacă te îndoiești de dragostea lui Dumnezeu, crede că Isus S-a adus ca jertfă ca să te împace cu Dumnezeu și să-ți aducă iertare pentru păcatele tale. Astăzi pocăiește-te și crede în Evanghelie.
Inima Evangheliei: Ispășirea
Biblic, nu este corect să afirmăm că Isus a murit în locul nostru, în sensul în care eu ar fi trebuit să mor moartea aceea. Pentru că dacă eu aș fi murit nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Nu aș fi fost ispășit. În sensul acesta, Isus nu a murit în locul meu, pentru că dacă eu aș fi fost în locul lui Isus și aș fi murit, aș fi mers tot în iad. Trebuia să moară o singură persoană pentru ca să fie făcută ispășirea - și acea Persoană era Isus. De aceea este frumoasă Cina Domnului, să stai și să meditezi la ce a făcut Isus... El era singurul care putea să fie acolo. El e singurul care e vrednic - niciunul dintre noi nu este vrednic. Dacă există vreo vrednicie în noi, este doar o vrednicie a lui Hristos care ne este imputată. Niciunul dintre noi nu am putea fi vrednici și niciunul dintre noi, dacă am muri, indiferent cât de martiri am muri, nu am putea ispăși pentru păcatul nostru. Ispășirea este eficace pentru că a murit Cine trebuia să moară.