Resurse
Noi, Pavel și o comunitate invadată de imoralitate
Tot timpul inima noastră tinde să fie neliniștită și preocupată. Pavel știa bine lucrul acesta, și zice: „Nu te neliniști. Încrede-te în Dumnezeu.” Încrede-te în Dumnezeu, că El este Suveran. Oamenii în vremea noastră și noi avem nevoie de Isus la fel de mult cât au avut nevoie cel din secolul întâi. Și când ne punem încrederea noastră și speranța noastră doar în Isus, atunci suntem liniștiți. Doar atunci. Soluția pentru viața noastră neliniștită nu este decât Isus și desfătarea noastră în El. Și până nu ajungi să crezi lucrul ăsta, nu vei fi liniștit.
Relații transformate prin Hristos – partea a II-a
Creștinul este aici străin, călătorind înspre patria cerească. Speranțele noastre nu sunt pentru viața de pe acest pământ ci sunt orientate înspre moștenirea care ne-a fost pregătită în ceruri. Supunerea față de Dumnezeu este baza supunerii față de orice altă autoritate stabilită de Dumnezeu în viața noastră. Demonstrezi că te supui lui Dumnezeu prin faptul că nu te răzvrătești față de locul și statutul de autoritate - supunere în care El te-a pus. Hristos nu a ripostat, nu Și-a cerut drepturile, nu a căutat să-Și facă dreptate singur, nu a răspuns răului cu rău. Domnul Isus nu a făcut toate acestea pentru că a înțeles că Dumnezeu este în ultimă instanță autoritatea supremă și nimic nu se întâmplă în afara acestui cadru. Acest cuvânt, „supunere”, a devenit atât de demodat și atât de ridiculizat. „Ce ne vorbești nouă despre supunere în secolul 21?!” Însă, dragii mei, nu cumva lipsa supunerii față de autoritate a fost cauza căderii primilor oameni? Nu cumva independența și autonomia este ceea ce caracterizează viața celor necredincioși? Principiul care se desprinde este unul foarte dur, dar pe care avem nevoie atât de mare să-l auzim: nesupunerea față de domeniul de autoritate în care Dumnezeu ne-a așezat arată în ultimă instanță nesupunerea noastră față de Dumnezeu. Dacă te răzvrătești împotriva unei autorități pământești, te răzvrătești prin aceasta împotriva autorității cerești.
Isus, Cuvântul lui Dumnezeu
De multe ori tindem să avem o părere greșită despre Dumnezeu. Tindem să gândim că Dumnezeu este un Dumnezeu aspru și răzbunător și că Isus a făcut ceva și a schimbat mânia lui Dumnezeu în dragoste, i-a alterat atitudinea Lui cu privire la creație. Dar Noul Testament nu spune așa ceva. Ne uităm la acest pasaj și vedem că Isus a fost mereu acolo și El ne-a deschis o cale să vedem eterna și neschimbătoarea dragoste a lui Dumnezeu. Ne uităm la Isus și-L vedem pe Dumnezeu pe deplin. Isus este Singurul care ne poate descoperi cine este Dumnezeu.
Chemați la părtășia cu Dumnezeu
Noi prin cădere am murit față de Dumnezeu, am fost separați de viața lui Dumnezeu, de părtășia cu El. Am fost tăiați din adevărata viță, am devenit străini față de Dumnezeu. Am pornit pe drumul independenței față de Dumnezeu, pe drumul păcatului și al morții. Deși oamenii trăiau fizic, au devenit morți (despărțiți de Dumnezeu) din punct de vedere spiritual. Am devenit obiecte ale mâniei lui Dumnezeu și copii ai celui rău. Mărturia lui Ioan, a apostolilor, nu este o invenție a lor. Ei depun mărturie despre ceea ce au văzut, auzit, pipăit. Mărturisirea lor este despre ceea ce Tatăl a binevoit să le descopere - pe Fiul Său. Mărturia lor ne conferă nouă siguranță. Lucrurile despre care ei depun mărturie nu au fost o super experiență spirituală individuală a unei singure persoane. Au fost lucruri care s-au întâmplat în mijlocul lor. Acest Cuvânt al Vieții, Domnul Isus, a venit să locuiască în mijlocul lor. În Dumnezeu vedem însumarea tuturor excelențelor. El este Binele suprem. El este perfect, El este pur. În El nu există amestec de lumină și întuneric, de bine sau rău. Dovada faptului că ai fost plasat în viața cea nouă, în viața lui Dumnezeu, este că păcatul nu te mai stăpânește și nu mai trăiești în el ca stil de viață. Ceea ce caracterizează viața ta acum este lumina. În ce fel îți vezi păcatul din viața ta? Nu te întreb dacă ești păcătos în general, că pe oricine ai întreba îți va răspunde că da, este păcătos. Ci te întreb, asupra căror păcate specifice ți-a atras Duhul Sfânt atenția?
Ce se întâmplă când o biserică tolerează păcatul?
„Comunitatea Noului Legământ are la fel de multe probleme precum comunitatea Vechiului Legământ. E clar că Israelul a avut multe probleme, dar și comunitatea Noului Legământ are probleme. Oamenii nu citesc cu atenție Noul Testament și trăiesc idealist, așteptând ca bisericile să fie perfecte, ca liderii să fie desăvârșiți, dar nu au fost niciodată. De la început, lucrurile nu au stat așa. Ba mai mult, dacă te uiți la biserica din Corint, nu ți-ai fi dorit să fii în această biserică. Este o biserică cu adevărat dramatică, tristă, o pictură întunecată a Noului Testament. Din păcate, se regăsesc foarte multe dintre problemele acestei biserici în biserica modernă de astăzi. Pavel ne arată ce se întâmplă cu o biserică ce tolerează păcatul.” (Nicu Sotir)
Bunătatea lui Dumnezeu
Într-o zi, când Isus se pregătea de drum, a venit la El un tânăr. Era acesta preocupat că s-ar putea să nu-L mai prindă pe Isus? Nu știm, dar ce știm este că a tras un sprint serios, că a căzut la picioarele Rabinului necunoscut, fie de oboseală, fie din respect, și că, aproape necontrolabil, […]
Comunitatea dragostei
Cum te-ai comporta față de cei din jurul tău dacă ai ști că beneficiezi de o poziție privilegiată în societate? Dacă ai ști că ai relații la cel mai înalt nivel și acces la resurse materiale bogate și la putere? Despre mulți împărați din istorie știm că au ajuns să nu se mai considere ca făcând parte dintre oameni, ci se vedeau deja zei. Dragostea lui Dumnezeu găsește plăcere în a se dărui pe sine din abundență către ceilalți. Dragostea lui Dumnezeu nu este egoistă, nu se gândește cum poate să fie El slujit (deși era Domnul), nu se concentrează pe Sine și spre nevoile Sale.
Dumnezeu Își protejează biserica de fracționiști
Liderii creștini sunt doar slujitori. Slujitori ai lui Hristos, nu slujitori ai bisericii. Orice slujire pe care noi ca slujitori o facem, în care un slujitor este implicat, toate sunt făcute cu un singur scop. Există un singur scop. Și scopul acesta este ca Dumnezeu să fie înălțat în toate lucrurile. Acesta este scopul pentru care facem ceea ce facem. El este vrednic, El este singurul vrednic de laudă. Cinci lucruri urmează după Pavel, Apolo și Chifa. Cinci tirani care reprezintă viața umană. Lucruri care ne înrobesc și pe care le vezi în viața prietenilor noștri necredincioși și au fost și în viața noastră. Unele încă mai ne înrobesc. Lumea, viața, moartea, prezentul și viitorul. Oameni care nu vin la Hristos pentru că iubesc lumea prea mult. Oameni care nu vin la Hristos pentru că iubesc viața prea mult. Alții care se tem prea mult de moarte. Alții care nu trăiesc decât prezentul și alții care, din nou, se tem așa de mult de viitor. Dar care e echilibrul? Prin modul în care Pavel transmite lucrurile acestea, el spune: dacă aparțineți cu adevărat lui Hristos, care aparține lui Dumnezeu, atunci voi aparțineți lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care este suveran, stăpân peste aceste tiranii. Trebuie să vedeți lucrurile așa, spune Pavel: - Lumea - este calea către următoarea lume. Noi suntem în vizită aici, suntem trecători. Noi suntem cetățeni ai unei altei țări. Dar lumea aceasta este importantă pentru că e o rampă de lansare pentru lumea viitoare. De aceea autorul epistolei către Evrei spunea că „ni s-a dat o singură viață”, și, spune autorul, ai grijă cum o trăiești că după ea vine moartea și după moarte vine judecata. De aceea lumea în care trăim este importantă. E o rampă de lansare pentru ceea ce contează de fapt cu adevărat. - Viața de acum nu este ceva de care să ne legăm inima. E sfera în care îl slujim pe Dumnezeu și în care anticipăm viața care va veni. - Moartea, cel din urmă inamic, nu poate avea ultimul cuvânt. După cum spune și Pavel, El (Hristos) va birui ultimul dușman (moartea). - Prezentul este locul în care trăiesc și slujesc lui Dumnezeu. Nu mă poate distruge nicicum pentru că Dumnezeu este suveran. - Și nu ne temem de viitor pentru că noi aparținem lui Hristos și Hristos lui Dumnezeu, care controlează viitorul.
Înțelepciunea lucrată de Duhul lui Dumnezeu
Înțelepciunea lui Dumnezeu are de-a face cu modul în care trăiești în aceeași măsură în care are de-a face cu credința. Credința nu are implicații doar în aspectul mântuirii. Credința și aspectele legate de evanghelie, de Cristos, de cruce au implicații în modul în care ne trăim viața.. viața de zi cu zi. Crucea nu doar aduce credință în viața mea și la revedere. Crucea aduce credință în viața ta, însă perioada de după e în aceeași măsură dependentă de crucea lui Hristos și de această înțelepciune a lui Dumnezeu. Crucea este relevanta pentru viata noastră de zi cu zi.