Romani 9
O neprihănire a lui Dumnezeu diferită de cea care vine prin lege
Israel a eșuat în a se bucura și a se desfăta de binecuvântările mântuirii aduse prin Isus - și asta pentru că poporul fizic al lui Dumnezeu a fost prea preocupat cu o neprihănire bazată pe lege în loc să fie atent la Dumnezeul căruia I se închina. Cu alte cuvinte, în loc să urmărească planul lui Dumnezeu și să vadă că Isus este Mesia și că mântuirea escatologică sau mesianică a venit, în loc să vadă că această neprihănire pe care o dă Dumnezeu ca un dar este și pentru ei, au fost prea preocupați de lege. Dar de un aspect concret cu privire la lege: neprihănirea pe care legea o poate oferi. Au fost atât de preocupați de aspectul acesta, încât realmente nu au văzut, nu au sesizat că Isus a venit și că prin Isus Dumnezeu oferă o neprihănire gratuită, diferită de ceea ce puteau obține prin lege. Dacă citești cu atenție Pentateuhul, ceea ce Îl interesează pe Dumnezeu încă de la început este o circumcizie a inimii, o schimbare a inimii, o închinare a inimii. O închinare prin credință. Sabatul a fost dat pentru că evreii trebuiau să vadă lucrul acesta; cel puțin o zi pe săptămână să poată vedea că Dumnezeu este Cel care le poartă de grijă. Și dacă Dumnezeu poate să le poarte de grijă în ce privește mâncarea, în ceea ce privește intrarea în țara promisiunii, în ceea ce privește toate aspectele legate de ei, cu siguranță că poate să le poarte de grijă și de aspectul spiritual - și că adevărata odihnă o pot găsi doar în El. Când omul se uită prea mult la litera legii, are tentația și este ispitit să-și stabilească o neprihănire proprie și devine ignorant față de neprihănirea pe care o oferă Dumnezeu.
Dumnezeu, credincios promisiunilor Sale
„Dumnezeu este credincios în raport cu promisiunile făcute lui Israel în trecut, deși mântuiește doar pe unii, fie dintre evrei, fie dintre neamuri. Dumnezeu este suveran și liber să aleagă pe cine vrea. Argumentul lui Pavel este că avem un Israel spiritual în mijlocul unui Israel fizic și că acel Israel spiritual există prin această alegere liberă și hotărâtoare a lui Dumnezeu. Ce face Pavel aici este să declare atât responsabilitatea noastră, a oamenilor, cât și partea lui Dumnezeu și ce face Dumnezeu. Trebuie să-L alegi pe Isus - ești invitat să o faci. O faci? Te pocăiești de păcatele tale? Crezi în Evanghelie? „A, păi nu știu dacă Dumnezeu m-a ales!” Serios? Dar ia alege-L tu pe Dumnezeu, crede în Dumnezeu și pocăiește-te și să vezi că Dumnezeu te-a ales! De unde știi că Dumnezeu te-a ales sau nu te-a ales? În ce fel poți să cunoști tu mintea lui Dumnezeu? Nici Iov nu a putut, nici Isaia... Declară Isaia: „Cine poate să înțeleagă modul în care lucrează Dumnezeu?” Revino cu picioarele pe pământ: tu ești om. Preocupă-te doar de un lucru: să crezi și să te pocăiești. În felul acesta gândește Pavel. În felul acesta gândește Noul Testament.”