Evrei 2
Isus, superior în umanitatea Lui (II)
Această strânsă legătură dintre Isus și fiii oamenilor (sau dintre Cel ce sfințește și cei sfințiți) e văzută tocmai prin faptul că Acestuia nu-i este rușine de ei. Acum, aspectul acesta nu este singular - în capitolul 11 se spune că „lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ai Lui”. Lui nu-i este rușine să fie Dumnezeul tău - și tu tot timpul te întrebi: „Oare L-am întristat pe Dumnezeu? Astăzi Dumnezeu nu a zâmbit peste mine!” Lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie Dumnezeul tău. Ba mai mult, se laudă cu lucrul acesta. În momentul în care Dumnezeu nu ar mai zâmbi așa mult peste mine și peste viața mea, înseamnă că eu stau înaintea lui Dumnezeu prin propria mea neprihănire - și atunci da, este o problemă, Dumnezeu nu prea mai zâmbește. Dar eu când stau înaintea Lui prin Hristos, Cel care a fost sfințit înainte ca eu să fiu sfințit (adică pus deoparte înainte ca eu să fiu pus deoparte), pentru că El este Cel care a murit și a dus suferința până la capăt, murind - El, Cel drept, pentru cei nedrepți - atunci sunt foarte entuziasmat de lucrul acesta. Și, Doamne, dă-mi har să întorc favoarea aceasta și mie să nu-mi fie rușine de Numele Tău!
Isus, superior în umanitatea Lui
„Într-o lume în care viața omului este ieftină și adesea decartată neglijent sau distrusă brutal, autorul cărții Evrei ne aduce aminte că ființele umane sunt coroana creațiunii. Ei au fost făcuți să stăpânească lumea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, lumea a mers anapoda. Mai precis, ființele umane s-au rătăcit de la această chemare. Trebuiau să conducă lumea, să stăpânească peste îngeri, însă păcatul și moartea au intervenit. Lumea nu este însemnată prin pace, ordine și armonie, ci prin haos și rău imens. Soluția pentru acest rău care a izbucnit în lume vine de la un singur Om. De vreme ce Isus Hristos a gustat moartea pentru toți, prin moartea Sa El stăpânește acum de la dreapta lui Dumnezeu, arătând că moartea a fost detronată.” (Thomas Schreiner). Dragilor, asta este o veste bună! Cei care se pocăiesc și cred în Isus nu mai mor. Pentru că Isus a murit pentru ei.
O sancțiune severă
Unii au spune că lumea aceea era mult mai dificilă decât lumea în care trăim noi astăzi. Părerile sunt împărțite. Însă de la început pot spune un lucru: cu singuranță sunt mult mai multe lucruri astăzi care te pot compromite și te pot subjuga decât erau în vremea aceea. Cu alte cuvinte, în vremea noastră există mult mai multe posibilități de a-ți face idoli decât în vremea aceea. Este falsă ideea că într-o lume ca a noastră trăim mai liberi decât cum au făcut-o alți semeni de-ai noștri în alte veacuri. Nu vă înșelați. Lumea de astăzi, în care tu și eu trăim, poate să devină o lume foarte provocatoare, datorită idolilor pe care îi propune și fiecare dintre noi putem să devenim robii fie unor persoane, fie unor lucruri, fie unor principii atât de ușor. Astăzi, este mult mai ușor să devii rob al anumitor lucruri, idealuri, oameni, decât a fost în lumea aceea.
Cu privirea ațintită la Isus
Încă de la începuturi, viața pentru cei credincioși nu a fost ușoară. Luptele acestora au fost de naturi diferite - uneori din interiorul lor, alteori din exterior. Când vorbim despre aceste lupte exterioare pe care acești credincioși trebuiau să le ducă zilnic, ele veneau de pe două fronturi: atât de la romani, cât și de la frații lor evrei.