Evrei 11
Credința care se închină
Dumnezeu încearcă inimile noastre, nu pentru că nu ar ști ce este acolo, ci pentru a ne ajuta pe noi să vedem ce este acolo.
Credința care l-a animat pe Avraam
Avraam nu a primit pe tot parcursul vieții lui promisiunea fizică a țării. Pentru că realitatea lucrurilor stătea în altceva, într-o cetate cerească.
Trei oameni acceptați de Dumnezeu
Ceea ce face diferența cu privire la închinarea omului este inima nouă, iar credința este tocmai efectul unei astfel de inimi noi. Pentru că sunt foarte mulți oameni care se închină, care se duc la închinare... Însă dacă nu au o inimă nouă, închinarea aceea este egală cu zero. Poți să te duci și să pupi toate moaștele din lume, închinarea aia e egală cu zero... Sunt foarte mulți oameni în mișcarea evanghelică, din păcate, care cred că mersul acesta la biserică, că ai crescut așa de mic, că citești Biblia, că faci chestia aia, că te-ai botezat chiar... Dacă nu ai o inimă nouă, dacă nu este o inimă nouă în tine, atunci faci degeaba toate lucrurile alea! Iar credința este efectul inimii noi! Nu poți să vorbești despre credință, o credință reală, autentică, dacă nu ai o inimă nouă. Credința vine prin regenerarea pe care Duhul lui Dumnezeu o produce în noi. El trebuie să ne schimbe dispoziția noastră rea într-o dispoziție bună pentru ca astfel să putem să credem și să ne pocăim. Credința este efectul regenerării.
Despre Credință
Din păcate, sunt mulți credincioși care au speranță mai mult la viața de dincolo decât la viața de acum. Ceea ce e trist, pentru că relația noastră cu Dumnezeu nu ar trebui să se reflecte doar în lumea de dincolo - așteptăm lumea de dincolo și atunci există bucurie și există hedonism creștin și atunci o să mă bucur de El... Nu, lucrurile nu stau așa. Noi trebuie să învățăm și să ne disciplinăm ca și credincioși că astăzi este ziua în care trebuie să mă bucur de Domnul. Pentru ziua de mâine trebuie să am multă speranță și multă încredere în promisiunile lui Dumnezeu.
Cu privirea ațintită la Isus
Încă de la începuturi, viața pentru cei credincioși nu a fost ușoară. Luptele acestora au fost de naturi diferite - uneori din interiorul lor, alteori din exterior. Când vorbim despre aceste lupte exterioare pe care acești credincioși trebuiau să le ducă zilnic, ele veneau de pe două fronturi: atât de la romani, cât și de la frații lor evrei.