Coloseni 2
Stând ferm ancorați în adevărul Evangheliei
Circumcizia era un ritual prin care cineva era plasat în poporul fizic al lui Dumnezeu. Reprezenta separarea de necurăție și dedicare față de Dumnezeu. Însă ea era doar o imagine care arăta spre adevărata circumcizie, cea a inimii, de care vor avea parte toți cei care aparțin poporului spiritual al lui Dumnezeu. Viața în Noul Legământ nu funcționează după reguli exterioare, ci ea constă într-o inimă nouă, transformată, regenerată.
Lupta Apostolului Pavel pentru Evanghelie
Suferința de care avea partea ap. Pavel era cauzată de alipirea sa fără compromis de Evanghelie. Scopul apostolului Pavel era acela de a apăra și întări Evanghelia. A păstra o Evanghelie curată este o chestiune de viață și de moarte. Ap. Pavel nu se bucura de suferință ca scop în sine, ci ca unul care trece prin suferință pentru încurajarea și întărirea fraților, a celor care acum sunt parte a trupului lui Cristos, care este Biserica. Să te bucuri, dar să o faci în suferință!?
Recunoștința, protectoarea sufletului nostru
Recunoștința ne păzește de o viață neroditoare și de erezie. Pavel pleacă de la premisa că dacă viața ta nu e zidită în Hristos, dacă viața ta nu crește în Hristos, și ceea ce le leagă pe cele două este această continuă atitudine de recunoștință sau mulțumire... Dacă nu se întâmplă lucrul acesta, atunci sunt cele mai mari șanse să sfârșești într-o viață neroditoare și chiar în erezie. În Noul Testament, recunoștința este pusă ca o marcă, ca un semn, ca o pecete a pocăinței, a omului care e credincios. Cel care nu e credincios nu e recunoscător, nu e mulțumitor. Când suntem noi nemulțumiți (și nu puține sunt dățile), când suntem nerecunoscători, știți ce arată? Necredință în viața noastră. Și nu neaparat că nu suntem copiii lui Dumnezeu - deși, dacă se continuă în această atitudine de nemulțumire, poți să vestești evanghelia cu ușurință cuiva care este așa.
