Coloseni 1
Lupta Apostolului Pavel pentru Evanghelie
Suferința de care avea partea ap. Pavel era cauzată de alipirea sa fără compromis de Evanghelie. Scopul apostolului Pavel era acela de a apăra și întări Evanghelia. A păstra o Evanghelie curată este o chestiune de viață și de moarte. Ap. Pavel nu se bucura de suferință ca scop în sine, ci ca unul care trece prin suferință pentru încurajarea și întărirea fraților, a celor care acum sunt parte a trupului lui Cristos, care este Biserica. Să te bucuri, dar să o faci în suferință!?
Împăcați cu Dumnezeu prin Hristos
Oricât de bună părere ar avea cineva despre sine, Cuvântul lui Dumnezeu aduce la lumină ce este adevărat cu privire la inima acelui om. Viața celui născut din nou nu mai este caracterizată de o trăire în păcat ca mod de viață. Nu că el nu mai păcătuiește, ci păcatul nu mai are stăpânire asupra lui, nu îl mai controlează, nu mai datorează nimic păcatului. A fost mutat din acest vechi domeniu în care era rob păcatului și nu i se putea împotrivi, în domeniul harului, a libertății în Hristos, acolo unde domnește legea Duhului de viață și unde domnește neprihănirea. Cei care privesc harul lui Dumnezeu doar ca iertare de păcate fără o viață transformată, propovăduiesc o falsă evanghelie și sunt niște falși convertiți.
Supremația lui Hristos
Rezultatul cunoașterii lui Cristos nu este să fim mai deștepți sau să ne îngâmfăm, ci rezultatul este o viață transformată. A privi la Domnul Isus Cristos înseamnă a privi la fața lui Dumnezeu, înseamnă a privi la Dumnezeu. Dumnezeul nevăzut devine vizibil în Cristos. Dumnezeul pe care noi nu L-am fi putut vedea a devenit vizibil și s-a întrupat în persoana lui Isus Cristos. Cristos este întâiul născut peste întreaga creație - nu din întreaga creație, sau ca parte a întregii creații. Toate au fost create prin Cristos și pentru Cristos. Atunci când, zi de zi, ne confruntăm cu diferite ispite, tendința noastră este să zicem: „Ah, mă voi lăsa de lucrul ăsta. Nu voi mai face asta!”. Dar transformarea vine privind la Isus Cristos, nu privind la mine. Pentru că ceea ce fac izvorăște din ceea ce cred în inima mea. Cristos este primul, este înălțat peste toate lucrurile, este capul bisericii, este înălțat peste orice domnie, fizică sau spirituală, și noi nu mai avem de ce să ne temem. Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Toate s-au făcut noi, pentru că Dumnezeu ne-a făcut oameni noi. Și privind la Evanghelie suntem transformați și în practica vieții noastre. În afara Domnului Isus Hristos nu există împăcare cu Dumnezeu. Oricât de bine aș trăi, oricâte fapte aș face, în afara lui Isus Hristos nu există împăcare. În afara prețului plătit de Domnul Isus Hristos nu poate exista mântuire. Creștinismul este exclusiv. Creștinismul nu este despre un alt mod în care putem ajunge la Dumnezeu. Creștinismul este despre singurul mod în care putem fi împăcați cu Dumnezeu. Dacă nu suntem în Cristos, Domnul ne cheamă să venim și să ne plecăm genunchii înaintea acestui Cristos, înaintea singurei soluții a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.
Introducere în Epistola către Coloseni și rugăciunea lui Pavel pentru ei
Bucuria vine din această cunoaștere a lui Dumnezeu. Există rod pe care Evanghelia îl produce în viața noastră și este o transformare continuă pe care Evanghelia o produce în noi. Credința din inimă, oricare ar fi ea, se va manifesta în afară în conformitate cu natura ei.
Plinătatea Duhului Sfânt – Coloseni 1:3-14
Dumnezeu mă umple cu Duhul Sfânt în momentul în care eu stau în Cuvântul lui Dumnezeu, primesc Cuvântul lui Dumnezeu - și Dumnezeu mă umple pentru a înțelege și a împlini Cuvântul lui Dumnezeu. Există o relație foarte apropiată, care nu poate fi ruptă, între Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu. „Luați sabia Duhului, care este... Cuvântul lui Dumnezeu.” Nu există această tensiune între Cuvânt și Duhul Sfânt - sau, altfel spus, între preocuparea noastră pentru Cuvântul lui Dumnezeu și preocuparea noastră pentru a fi plini de Duhul Sfânt. [...] Atât timp cât Cuvântul lui Dumnezeu este din belșug în tine, Duhul lui Dumnezeu te va umple ca să împlinești acel cuvânt al lui Dumnezeu.
Cea mai importantă întrebare din viață
Există o boală foarte periculoasă care circulă prin multe biserici. Pare că nu face niciun rău, dar cred că poate infecta o întreagă comunitate de biserici. Nu vorbesc despre virusul gripal sau antrax, ci vorbesc despre virusul spiritual al practicalității. Uitați cum funcționează: în loc să-i chemăm pe oameni la pocăință, în loc să-i chemăm la credința în Hristos, în loc să-i chemăm la supremația Domnului nostru, mulți spun: „Doar adaugă-L pe Hristos vieții tale!”, pentru că Isus vrea să-ți dea o familie fericită, vrea să scoată stresul din viața ta, vrea să te facă sănătos, bogat și fericit. Însă, deși Isus cu siguranță ne schimbă viețile și căsniciile și nivelul de stres din viața noastră, atunci când ne plecăm înaintea supremației Lui, mai există aici o problemă. Deși Isus te poate binecuvânta cu o sănătate bună, poate chiar cu un grad de fericire și bogăție, totuși nu acesta este punctul principal al credinței noastre. Problema principală a credinței noastre este următoarea: trebuie să ne îndepărtăm de la ceea ce Isus poate face pentru mine și să ne întrebăm: „Trăiesc în lumina faptului că Isus este Domn? Recunosc că El este Domnul tuturor lucrurilor? Eu nu Îl fac pe El Domnul vieții mele. El este Domnul vieții mele. Recunosc că El este Rege și eu sunt slujitor?”