Predici
Relații transformate prin Hristos – partea a II-a
Creștinul este aici străin, călătorind înspre patria cerească. Speranțele noastre nu sunt pentru viața de pe acest pământ ci sunt orientate înspre moștenirea care ne-a fost pregătită în ceruri. Supunerea față de Dumnezeu este baza supunerii față de orice altă autoritate stabilită de Dumnezeu în viața noastră. Demonstrezi că te supui lui Dumnezeu prin faptul că nu te răzvrătești față de locul și statutul de autoritate - supunere în care El te-a pus. Hristos nu a ripostat, nu Și-a cerut drepturile, nu a căutat să-Și facă dreptate singur, nu a răspuns răului cu rău. Domnul Isus nu a făcut toate acestea pentru că a înțeles că Dumnezeu este în ultimă instanță autoritatea supremă și nimic nu se întâmplă în afara acestui cadru. Acest cuvânt, „supunere”, a devenit atât de demodat și atât de ridiculizat. „Ce ne vorbești nouă despre supunere în secolul 21?!” Însă, dragii mei, nu cumva lipsa supunerii față de autoritate a fost cauza căderii primilor oameni? Nu cumva independența și autonomia este ceea ce caracterizează viața celor necredincioși? Principiul care se desprinde este unul foarte dur, dar pe care avem nevoie atât de mare să-l auzim: nesupunerea față de domeniul de autoritate în care Dumnezeu ne-a așezat arată în ultimă instanță nesupunerea noastră față de Dumnezeu. Dacă te răzvrătești împotriva unei autorități pământești, te răzvrătești prin aceasta împotriva autorității cerești.
Isus, Cuvântul lui Dumnezeu
De multe ori tindem să avem o părere greșită despre Dumnezeu. Tindem să gândim că Dumnezeu este un Dumnezeu aspru și răzbunător și că Isus a făcut ceva și a schimbat mânia lui Dumnezeu în dragoste, i-a alterat atitudinea Lui cu privire la creație. Dar Noul Testament nu spune așa ceva. Ne uităm la acest pasaj și vedem că Isus a fost mereu acolo și El ne-a deschis o cale să vedem eterna și neschimbătoarea dragoste a lui Dumnezeu. Ne uităm la Isus și-L vedem pe Dumnezeu pe deplin. Isus este Singurul care ne poate descoperi cine este Dumnezeu.
Noi, Pavel și o comunitate invadată de imoralitate
Tot timpul inima noastră tinde să fie neliniștită și preocupată. Pavel știa bine lucrul acesta, și zice: „Nu te neliniști. Încrede-te în Dumnezeu.” Încrede-te în Dumnezeu, că El este Suveran. Oamenii în vremea noastră și noi avem nevoie de Isus la fel de mult cât au avut nevoie cel din secolul întâi. Și când ne punem încrederea noastră și speranța noastră doar în Isus, atunci suntem liniștiți. Doar atunci. Soluția pentru viața noastră neliniștită nu este decât Isus și desfătarea noastră în El. Și până nu ajungi să crezi lucrul ăsta, nu vei fi liniștit.
Chemați la părtășia cu Dumnezeu
Noi prin cădere am murit față de Dumnezeu, am fost separați de viața lui Dumnezeu, de părtășia cu El. Am fost tăiați din adevărata viță, am devenit străini față de Dumnezeu. Am pornit pe drumul independenței față de Dumnezeu, pe drumul păcatului și al morții. Deși oamenii trăiau fizic, au devenit morți (despărțiți de Dumnezeu) din punct de vedere spiritual. Am devenit obiecte ale mâniei lui Dumnezeu și copii ai celui rău. Mărturia lui Ioan, a apostolilor, nu este o invenție a lor. Ei depun mărturie despre ceea ce au văzut, auzit, pipăit. Mărturisirea lor este despre ceea ce Tatăl a binevoit să le descopere - pe Fiul Său. Mărturia lor ne conferă nouă siguranță. Lucrurile despre care ei depun mărturie nu au fost o super experiență spirituală individuală a unei singure persoane. Au fost lucruri care s-au întâmplat în mijlocul lor. Acest Cuvânt al Vieții, Domnul Isus, a venit să locuiască în mijlocul lor. În Dumnezeu vedem însumarea tuturor excelențelor. El este Binele suprem. El este perfect, El este pur. În El nu există amestec de lumină și întuneric, de bine sau rău. Dovada faptului că ai fost plasat în viața cea nouă, în viața lui Dumnezeu, este că păcatul nu te mai stăpânește și nu mai trăiești în el ca stil de viață. Ceea ce caracterizează viața ta acum este lumina. În ce fel îți vezi păcatul din viața ta? Nu te întreb dacă ești păcătos în general, că pe oricine ai întreba îți va răspunde că da, este păcătos. Ci te întreb, asupra căror păcate specifice ți-a atras Duhul Sfânt atenția?
Ce se întâmplă când o biserică tolerează păcatul?
„Comunitatea Noului Legământ are la fel de multe probleme precum comunitatea Vechiului Legământ. E clar că Israelul a avut multe probleme, dar și comunitatea Noului Legământ are probleme. Oamenii nu citesc cu atenție Noul Testament și trăiesc idealist, așteptând ca bisericile să fie perfecte, ca liderii să fie desăvârșiți, dar nu au fost niciodată. De la început, lucrurile nu au stat așa. Ba mai mult, dacă te uiți la biserica din Corint, nu ți-ai fi dorit să fii în această biserică. Este o biserică cu adevărat dramatică, tristă, o pictură întunecată a Noului Testament. Din păcate, se regăsesc foarte multe dintre problemele acestei biserici în biserica modernă de astăzi. Pavel ne arată ce se întâmplă cu o biserică ce tolerează păcatul.” (Nicu Sotir)
Promisiunea unui Rege veșnic
Încă de la început, încă din momentul în care se anunță întruparea lui Isus, vedem că mesajul este acesta: că Dumnezeu va mântui poporul Lui, că Dumnezeu va interveni în destinul veșnic al omului. Oare nu este Dumnezeu drept? Nu este Dumnezeu sfânt? Oare nu ar fi trebuit mesajul să fie mai degrabă unul de condamnare? Pentru că noi ca oameni suntem nevrednici și nu merităm absolut niciun favor din partea lui Dumnezeu. Și mai degrabă mesajul ar fi trebuit să fie că Dumnezeu va pedepsi omul pe care l-a creat, pentru că își întoarce privirile de la El, pentru că se încăpățânează și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu. Dar mesajul încă de la întruparea Fiului a fost că Dumnezeu își va mântui poporul, că Dumnezeu își va răscumpăra poporul. Acum, Isus desparte omenirea în două. Sunt oameni cărora prin venirea lui Isus le-a fost pecetluită definitiv condamnarea - și soarta lor a fost pecetluită pe de o parte de credința lor, dar într-o anumită măsură de jertfa lui Isus, pentru că jertfa lui Isus a fost eficientă pentru poporul lui Dumnezeu. Matei spune foarte clar că Dumnezeu își va răscumpăra poporul Lui, nu că va mântui lumea la general. O parte din oameni vor fi condamnați pentru totdeauna de jertfa lui Isus, iar o altă parte vor fi răscumpărați în mod miraculos, în mod supranatural. Nu depinzând de credința lor, deși și ei vor crede, ci depinzând de eficacitatea jertfei lui Isus. Dumnezeu eliberează oameni și asta e o veste minunată. Evreii așteptau o eliberare fizică, dar eliberarea aceasta fizică nu se compară în niciun fel cu eliberarea spirituală.
O teologie biblică a promisiunii
Avem un Dumnezeu care este foarte credincios, care ceea ce spune face, și toate promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut se împlinesc și sunt regăsite în Isus, în Cristos. În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da”. Geneza 3:15 este o promisiune codificată, care apare într-un blestem, într-o discuție pe care Dumnezeu o poartă cu șarpele. Aceasta nu e o promisiune pe care Dumnezeu o face pentru că a fost luat prin surprindere, că doar omul a știut că va spune „Nu”. Dumnezeu a știut din veșnicie, de dinainte să fie omul, că lucrul acesta se va întâmpla. Pentru că Dumnezeu a planificat și Dumnezeu Și-a promis că va face lucruri înainte ca omul să fie. Efeseni 1 vorbește despre aceasta, că Dumnezeu a hotărât toate lucrurile de dinainte de creație, de dinainte de a fi lucrurile. E un adevăr pe care Scriptura îl afirmă și trebuie să îl credem. Dumnezeu a revelat această taină, ascunsă în vechiul testament, în Noul Legământ. În Noul Legământ, în noua creație, se descifrează și se arată toate aceste taine și mistere.